Climategate: climato-scepticii și „conspirația” încălzirii globale…

climategate-climato-sceptici-ecoprofit-1

În 2009, lumea era pe jar din cauza celei mai mari crize economice mondiale prin care a trecut societatea modernă până acum. Tot în același an, pe fondul creșterii neîncrederii populației în autorități, a reușit să prospere și cel mai mare „atac” de până acum al climatoscepticilor: Climategate, scandalul care voia să demonstreze că ideea de încălzire globală este o mare conspirație a oamenilor de știință și instituțiilor guvernamentale.

climategate-climato-sceptici-ecoprofit-3Este încălzirea globală reală? Este omul de vină pentru poluare? Chiar infuențează activitatea umană aceste schimbări climatice de care tot auzim? Nu cumva suntem induși în eroare de niște forțe oculte?

Vai, suntem victimele unei mari conspirații mondiale! La ora actuală, dezbaterile publice ținând de pericolele încălzirii globale sunt îngreunate foarte mult de climatosceptici și de așa-zisele lor argumente – care, deși ușor de demontat, sunt înghițite pe nemestecate de opinia publică.

Așa ajunge non-știința să preia controlul.

Scandalul Climategate a făcut furori în 2009, după ce mass media și blogosfera au fost inundate de mii de mailuri, obținute de hackeri de pe serverele departamentului Climatic Research Unit, din cadrul Universității East Anglia, din Norwich, Marea Britanie. Conținutul acestor mailuri, schimbate între oamenii de știință britanici și din alte țări, a făcut obiectul citărilor scoase din context, iar folosirea unor termeni prost înțeleși a dus la concluzia că  lumea științifică a recurs la falsificarea datelor, măsurătorilor și estimărilor privind temperaturile globale.

Exemplu de termeni care i-au inflamat pe climatosceptici: „trick” (în traducere directă însemnând „truc”, „farsă” sau „tertip”) și „hide the decline” (care se poate traduce prin „ascunderea scăderii”). Fraza în care regăsim aceste cuvinte îi aparține cercetătorului Phil Jones, de la CRU: „I’ve just completed Mike’s Nature trick on adding in the real temps to each series for the last 20 years (i.e. from 1981 onwards) and from 1961 for Keith’s to hide the decline”.

climategate-climato-sceptici-ecoprofit-2Frază din care climatoscepticii au înțeles că acest cercetător ar fi măsluit datele publicate de Mike în revista Nature astfel încât să ascundă declinul [indicat de seriile din ultimii 20 de ani]. Pe scurt, climatologii mint, deci încălzirea globală este o mare conspirație!

Însă, așa cum aproape de fiecare dată accentuează și Cristian Român, scepticul de serviciu al Știință & Tehnică, știința se bazează pe date concrete și pe experimente verificabile. Nu pe afirmații scoase din context de către cei care nu înțeleg limbajul specific al oamenilor de știință.

În cazul de față, „trick” se referă la un artificiu matematic perfect viabil, folosit în statistică, în timp ce „hide the decline” era scos dintr-un context care se referea la niște măsurători din anii ’60 ale inelelor de copaci, măsurători care trebuiau integrate în același model matematic folosit după anii ’80. Pe acest calapod au fost răstălmăcite multe alte schimburi de opinii (sau divergențe) între specialiști și au fost prezentate ca dovezi clare ale manipulării și falsificării măsurătorilor.

climategate-climato-sceptici-ecoprofit-4Promovarea scandalului în stil cancanistic în online și în presă a forțat guvernul britanic să ia măsuri. În următorii doi ani au fost derulate nu mai puțin de 11 investigații oficiale, care au demonstrat nu doar lipsa fraudelor, ci și că toate calculele și analizele CRU erau corecte și replicabile. Iar o mare parte din publicațiile serioase au ajuns să-și ceară scuze public pentru denigrarea specialiștilor și denaturarea faptelor.

Însă răul era deja făcut, iar opinia publică demonstra o uluitoare apetență în favoarea mișcării de negare a influenței umane asupra încălzirii globale. După cum nota George Monbiot, jurnalist The Guardian: „Poveștile climatoscepticilor au atât de mult succes deoarece le spun oamenilor ceea ce aceștia vor să creadă [și anume că încălzirea globală nu ne pune în pericol]”.

Așa încât nu e de mirare că, într-un sondaj Gallup din 2010, circa 25% dintre respondenți considerau că încălzirea globală accelerată e cauzată de activitatea umană, alți 25% respingeau această idee, 10% afirmau că nu există încălzire globală (!), iar 36% erau indeciși. Într-un alt sondaj, din 2011, două treimi dintre respondenți erau convinși că oamenii de știință falsificaseră datele, în ciuda faptului că toate investigațiile îi exoneraseră pe aceștia de orice acuzație.

climategate-climato-sceptici-ecoprofit-5Tot în 2011 am avut parte de o continuare a scandalului (care începea să se „răcească” în mass media), Climategate 2.0. Presa și blogosfera au fost din nou inundate cu noi emailuri, având ca sursă aceleași discuții din 2009 între specialiștii de la CRU. De data aceasta, majoritatea celor din presă au abordat mult mai precauți sau chiar au ignorat noile „dovezi” – cu excepția presei de scandal din SUA, alimentată și de puternicele grupuri de lobby anti încălzirea globală.

În schimb, odată cu creșterea notorietății facebook, opinia publică a fost efectiv bombardată de inepții grosolane și afirmații false, pe care userii celei mai mari rețele de socializare din lume le consumau pe nemestecate… Acest trist fenomen social, de a pune la zid știința cu armele ignoranței și dezinformării, este cel mai bine descris de Johann Hari, jurnalist al The Independent:

Când vine vorba despre informațiile ținând de încălzirea globală, suntem prinși într-o  logică a insurgențior de gherilă. Climatologii trebuie să aibă dreptate 100% de fiecare dată, altfel o eroare de numai 0,01% îi transformă în escroci și se ajunge la Climategate. Dimpotrivă, climatoscepticii trebuie să aibă dreptate doar în 0,01% din cazuri pentru a fi propulsați de reflectoarele mass-media. Nici nu mai contează că teoriile lor alternative sunt bazate pe argumente ușor de demontat de către specialiști, climatoscepticii au niște lideri foarte vocali”.

climategate-climato-sceptici-ecoprofit-6În mod hilar (sau, dimpotrivă, grotesc), discuțiile pe marginea Climategate au dat apă la moară și partizanilor unor alte teorii conspiraționiste, care îi acuzau pe oamenii de știință că vor să denatureze „adevărata” față a lumii. Deloc întâmplător, cele mai vehemente dezbateri pe care le-a înlesnit Climategate au fost legate de Darwinism și de Creaționism.

Pe scurt, teza evoluției umane din strămoși hominini care au trăit acum niște milioane de ani este pur și simplu o conspirație grandioasă a lumii ștințifice, pentru a ascunde adevărul „designului inteligent” al lumii. Care, evident, îi este atribuit unei entități binecunoscute: Dumnezeul din credința creștină, lumea nefiind mai veche de câteva mii de ani, iar omul o creație divină… Foarte interesant răspunsul unui climatolog credincios, Katharine Hayhoe: „Oamenii mă întreabă dacă eu cred în încălzirea globală. Și le răspund că nu. Credința e dovada lucrurilor nevăzute. Știința e dovada a ceea ce vedem”.

Însă nu aici este marea problemă pe care a indus-o Climategate în societatea modernă. Ci faptul că a contribuit prea mult la tergiversarea măsurilor de a combate poluarea.

climategate-climato-sceptici-ecoprofit-9Prin infuzii masive de bani (în unele cazuri vorbim de sute de milioane de dolari!) în grupuri de lobby, prin sponsorizări generoase care vizau instituții cunoscute de învățământ superior, dar și oameni de știință mai mult sau mai puțin celebri, prin finanțarea unor grupuri și organizații neguvernamentale, ale căror studii susțineau acuzațiile Climategate, s-au pus foarte multe bariere adevăraților specialiști din domeniul analizei poluării, încălzirii globale și schimbărilor climatice.

Totul a fost facilitat de eforturile majore ale economiei globale de a reveni pe creștere, lucru care s-a bazat, evident, pe exploatarea a și mai multor resurse fosile și pe intensificarea activității industriale poluante. Mai mult, sistemul cap-and-trade (cunoscuta bursă a certificatelor verzi) a ajuns să funcționeze extrem de defectuos, deoarece prețul pus pe producerea poluării acum ne arată că a facilitat creșterea poluării, nu a diminuat-o.

În paralel, summit-urile pe tema schimbărilor climatice au înregistrat insuccese pe bandă rulantă, deoarece scandalul Climategate șubrezea orice argument științific, iar negocierile se transformau invariabil în dispute fără finalitate. Iar acum constatăm că, în ultimii 5-6 ani, gradul de poluare s-a intensificat peste așteptări, temperatura globală crește vertiginos, iar schimbările climatice nu mai pot fi ignorate.

Totul pentru că umanitatea a fost deturnată de la gândirea pragmatică (care înseamnă studii îndelungate și complexe) de un subterfugiu prin care climatoscepticii nu au avut altceva de făcut decât să cultive neîncrederea marelui public și astfel să obțină inacțiunea factorilor de decizie. Astăzi, e clar pentru cei mai mulți oameni că scandalul Climategate nu a fost justificat.

climategate-climato-sceptici-ecoprofit-7E adevărat, climatoscepticii nu au dispărut (de exemplu, Donald Trump, ajuns președintele SUA, a declarat că studiile privind încălzirea globală ar trebui sistate, iar apropiații săi sunt cam toți climato-sceptici și au afaceri în domeniul Big Oil!). Însă, pe de altă parte, oamenii de știință din domeniu au acum și mai multă credibilitate. Dar oare nu cumva am ajuns în stadiul în care realizăm că, de fapt, nu a câștigat nimeni această confruntare, ci am pierdut toți din cauza ei?

Voi încheia citând-o pe Margaret Thatcher, fost Prim Ministru al Marii Britanii, care iată ce spunea în 1990 (adică acum un sfert de secol):

Pericolul încălzirii globale nu este vizibil încă, dar e suficient de real încât să ne forțeze să facem schimbări și sacrificii, astfel încât să nu periclităm viitorul următoarelor generații. Capacitatea noastră de a ne uni pentru a stopa sau măcar a limita daunele pe care le aducem mediului înconjurător va fi, probabil, cel mai mare test din istoria umanității în privința abilității de a acționa ca o comunitate globală. Nimeni nu ar trebui să subestimze imaginația de care vom avea nevoie, eforturile științifice necesare, nici gradul de cooperare fără precedent de care va trebui să dăm dovadă.”

SHARE