Criptomonedele, Blockchain-ul și poluarea

blockchain-poluare-bitcoin-ecoprofit-0
FOTO: Pixabay.com

Criptomonedele sunt cel mai „hot” subiect din economia digitală, dar ele au devenit „fierbinți” și dintr-un alt motiv: tehnologia Blockchain de „producere” a criptomonedelor consumă extrem de multă energie – Bitcoin, cea mai cunoscută criptomonedă, se estimează că „mănâncă” circa 0,18% din consumul de energie mondial (circa 40 TWh/an, cam cât o țară dezvoltată precum Qatar, emisiile de CO2 asociate ridicându-se la circa 20 de milioane de tone anual).

Experții susțin că, în ritmul actual de „funcționare”, criptomonedele vor ajunge în 2019 să depășească necesarul de energie al SUA, iar prin 2020 ar putea ajunge la nivelul de consum al întregii lumi! Și totuși, tehnologia Blockchain promite să accelereze „invazia” energiei regenerabile.

Iată un paradox ciudat, pe care vă propun să-l deslușim în rândurile următoare.

blockchain-poluare-bitcoin-ecoprofit-2
FOTO: Pixabay.com

Extrem de puțini înțeleg ce este Bitcoin-ul, foarte puțini folosesc această criptomonedă, iar unii chiar… creează Bitcoin. Și, totuși, Bitcoin a făcut mare vâlvă: pe final de 2017, a atins valoarea de aproape 20.000 USD, de 20 de ori mai mult decât la începutul anului (când valora aproape 1.000 USD) și de peste 2.300 de ori mai mult decât în momentul lansării, în 2009 (când era cotat la circa 8 USD) – puteți verifica evoluția Bitcoin la linkul charts.bitcoin.com/chart/price.

Ce-i drept, începutul lui 2018 a adus o scădere a valorii, până la circa 10.000 USD, iar acum, la jumătatea lui 2018, valoarea sa este puțin peste 6.000 USD. Volatilitatea
„bursei de Bitcoin” îi face încă pe mulți să susțină că e doar o bulă economică sau un sistem piramidal nesustenabil (gen Caritas).

Și totuși, valoarea combinată a tuturor Bitcoin-urilor existente depășește 250 de miliarde USD, ceea ce reprezintă peste jumătate din valoarea totală de peste 400 de miliarde USD a tuturor criptomonedelor existente în acest moment (printre cele mai cunoscute numărându-se ethereum, ripple sau litecoin).

Deci nu e de mirare că din ce în ce mai mulți consideră investițiile în criptomonede o adevărată mină de aur. Iar analogia cu aurul nu este deloc întâmplătoare.

Goana după aur

Fascinația omului pentru aur datează de mii de ani, iar istoria ne-a arătat că cine a vrut să fie cel mai puternic om din lume a avut printre obiective și acumularea, dacă se putea, a întregului aur din lume.

[Permiteți-mi o constatare amară: aurul e mai prețios în aplicațiile tehnologice – de exemplu plăcile de circuite din dispozitivele electronice sau catalizatoarele mașinilor – decât sub formă de bijuterii, statui sau lingouri păstrate în seifuri. Așa încât valoarea aurului mi se pare că se fundamentează pe niște principii anavpoda. Vă rog să vă aduceți aminte de această observație când vă puneți întrebarea „cine și cum decide cât valorează Bitcoin”…]

Conform estimărilor companiei de consultanță Thomson Reuters GFMS, care realizează anual cel mai apreciat raport privind producția și tranzacțiile cu aur din lume, până în acest moment omul a scos din mine mai puțin de 200.000 de tone de aur. Dacă am strânge laolaltă tot acest aur și l-am topi, am obține un lingou în formă de cub, cu o latură de 20 de metri.

Există și estimări mai optimiste (dar mult mai puțin credibile), care susțin că aurul cumulat ar ajunge la circa 2,5 milioane de tone – ceea ce ar corespunde unui cub cu latura de 50 de metri. Indiferent de cine are dreptate, sunt sigur că, la fel ca mine, sunteți cam dezamăgiți: „credeam că e muuuult mai mult aur în lume!”.

blockchain-poluare-bitcoin-ecoprofit-3

Ei bine, nu, nu e așa, unul dintre principalele motive fiind că zăcămintele de aur accesibile cu tehnologiile actuale sunt destul de puține în partea superioară a scoarței Pământului. Dacă am dezvolta tehnologii mai performante (deci și mai scumpe), am putea pătrunde mult mai adânc în interiorul Pământului, unde am găsi aur din abundență. Dar atunci foarte probabil și valoarea acestuia ar scădea drastic (Jules Verne chiar are un roman bazat pe acest scenariu!).

Și iată-ne ajunși într-un punct esențial din punct de vedere economic: aurul e valoros deoarece nu se găsește „pe toate drumurile”, este din ce în ce mai dificil de obținut, iar procesele miniere sunt din ce în ce mai costisitoare.

Cam asta se întâmplă și cu Bitcoin și Blockchain.

Ingeniosul Blockchain

Ideea de „BLOCKCHAIN” (un lanț de blocuri care conțin informații protejate criptografic) a fost propusă încă din 1991 de un grup de cercetători, cu principalul scop de a aplica documentelor sigilii digitale temporale care să nu poată fi modificate. De-abia în 2009 această idee și-a găsit aplicabilitate în cadrul noului sistem de criptomonede Bitcoin, unde protejarea și validarea informațiilor (tranzacțiilor) este realizată prin funcții criptografice de tip „hash”.

O funcție criptografică „hash” reprezintă un algoritm ce  transformă niște date de intrare variabile într-un rezultat fix. De exemplu, prin adunarea cifrelor 1, 2, 3 și 4 (date de intrare) se obține rezultatul 10 (date de ieșire). Însă același rezultat se obține și prin adunarea a două cifre de 5, ori prin adunarea a trei cifre de 3 și a unui 1, etc. Practic, funcția „hash” presupune… ghicirea formulei corecte care duce la rezultatul fix, deci vorbim de o problemă foarte  complexă de probabilități.

În cazul Bitcoin, este utilizată o funcție „hash” de tip SHA256 (Secure Hash Algorithm 256-bit), dezvoltată de Agenția Națională de Securitate a SUA. Ceea ce înseamnă că rezultatul final este un număr din 256 de caractere (0 sau 1), deci procesul de „ghicire” a datelor de intrare presupune trecerea prin 2 la puterea 256 de operații – ceea ce reprezintă o valoare de-a dreptul astronomică! Adică un număr cu vreo 50 de zerouri, care poate fi echivalat cu valoarea de 4 miliarde la puterea a 8-a (4.000.000.000 x 4.000.000.000 x 4.000.000.000…, de 8 ori – capacitatea mea de înțelegere e în mod clar depășită și sunt sigur că și a voastră).

Conceptul de BITCOIN a fost propus după marea criză economică din 2008, de către Satoshi Nakamoto – un pseudonim sub care se poate ascunde o persoană sau un grup de persoane, nimeni nu are habar.

Într-un document de numai nouă pagini (îl puteți parcurge aici: bitcoin.org/bitcoin.pdf), acesta descria un mecanism de tranzacții care să elimine „the third party” (intermediarul – adică sistemul bancar, care taxează și influențează controlul banilor). Printr-un mecanism inteligent, bazat pe criptografie și calcule matematice, se asigură securitatea tranzacțiilor între utilizatori și se produc noi criptomonede.

Sincer vorbind, modul de funcționare al Bitcoin sau al oricărei alte criptomonede nu e ușor de înțeles sau de explicat. De aceea, nu-mi propun acum să fac lumină asupra acestui domeniu, ci voi încerca să mă rezum la ce înseamnă tehnologia BLOCKCHAIN și de ce „devorează” aceasta cantități din ce în ce mai mari de energie.

„Blockchain” se traduce prin „lanț de blocuri”. Fiecare block este un fel de registru, care cuprinde informații despre istoricul complet al tranzacțiilor  criptomonedei, dar și niște coduri (chei) digitale speciale. Acestea sunt verificate prin niște complexe funcții criptografice „hash”, de către voluntarii din comunitate, care folosesc computere speciale, cu o mare putere de calcul.

În medie, găsirea soluției corecte durează cam 10 minute, cel care găsește soluția creând un nou block care e adăugat în lanț, ceea ce dă naștere unei noi probleme matematice criptografice, și tot așa. Aici apare o „chichiță” a sistemului: vorbim de o competiție între cei care rezolvă aceste probleme matematice criptografice, câștigătorul primind ca recompensă noi criptomonede, dar și un comision, ca procent din criptomonedă.

Nu intru în mai multe detalii, e plin youtube-ul de video-uri explicative (îl recomand pe cel de aici: goo.gl/iNXZgb).

Totuși, de unde vin aceste noi criptomonede? Creatorii Bitcoin au gândit de la început tot acest sistem după modelul… căutătorilor de aur. De aceea, voluntarii amintiți mai sus se numesc „mineri”, iar procesul de rezolvare a problemelor criptografice „minerit de criptomonede”.

„Minerii” de Bitcoin

Spuneam că rezervele de aur pe care le putem exploata cu tehnologiile actuale sunt limitate, drept pentru care aurul, cu cât devine mai dificil de obținut, cu atât devine mai valoros. Astfel, și numărul maxim de criptomonede Bitcoin care pot fi create după procesul descris sumar mai devreme este limitat la 21 de milioane de unități.

blockchain-poluare-bitcoin-ecoprofit-4

Practic, până acum „minerii de Bitcoin” au „scos la suprafață” circa 16 milioane de unități, deci principiile economice de bază spun că valoarea Bitcoin va crește pe măsură ce vor fi din ce în ce mai puține unități de obținut. Dar să nu credeți că limita de 21 de milioane va fi atinsă în câțiva ani – se preconizează că ultimul Bitcoin va fi „minat” prin anul… 2140!

De ce acest lucru? Datorită algoritmului de recompensare a „minerilor”: la fiecare cotă de  210.000 de Bitcoin-uri, numărul de noi monede ce pot fi create scade la jumătate. Inițial, recompensa pentru un „miner” se cifra la 50 Bitcoin, dar acum a ajuns la 12,5 Bitcoin și, în curând, va scădea la doar 6 Bitcoin – este o simplă progresie geometrică descrescătoare.

Între timp, numărul de tranzacții crește exponențial, ceea ce înseamnă că și funcțiile criptografice devin mai complexe, numărul de „mineri” crește și el, deci concurența între aceștia devine mai acerbă, iar numărul de Bitcoin-uri rămase („rezervele de minereuri”) este din ce în ce mai mic, fiind din ce în ce mai dificil de „minat”.

Fie vorba-ntre noi, dacă Satoshi Nakamoto este o singură persoană, înseamnă că e cel mai mare geniu din lume într-ale informaticii și economiei. Din păcate, nu pare deloc genial când vorbim de domeniul energetic…

Cum consumă criptomonedele energie electrică?

Orice mașină de calcul, fie că vorbim de un PC, de un laptop, de o tabletă sau un smartphone, transfomă o parte din electricitatea primită de hardware în căldură reziduală. Cred că oricui îi este cunoscut fenomenul încălzirii, uneori alarmante, a smartphone-ului când se utilizează intensiv internetul prin conexiunea de date. Pe mine mă exasperează când sunt pe 4G, telefonul devine foarte cald, iar bateria se consumă mult mai rapid. Dar n-am ce să fac, ăsta este fenomenul prin care trec procesoarele când procesează multă informație.

Față de computerele NASA de acum o jumătate de secol, smartphone-urile noastre au procesoare de milioane de ori mai performante. Un procesor quad-core actual (deci un smarpthone mediu) are o capacitate de procesare de circa un miliard de calcule pe secundă. Este clar foarte performant. Dar și foarte „gurmand” în materie de consum energetic, precum și „generos” în materie de radiație calorică.

Deci vorbim de un consum mare de curent, precum și de necesitatea unor soluții care să disipe căldura reziduală – de cele mai multe ori, soluțiile de răcire presupun un consum suplimentar de energie (cum e cazul ventilatoarelor din carcasele computerelor). Cu alte cuvinte, parafrazându-l pe unchiul lui Spiderman („With great power comes great responsability”), aș putea spune că „o putere mare de calcul presupune și o mare responsabilitate în rezolvarea problemelor conexe de alimentare și răcire”.

Însă, în cazul criptomonedelor, vorbim de procesoare cu puteri de ordinul a trilioane de calcule pe secundă – adică milioane de milioane de calcule pe secundă! Deci cam intuiți unde se ajunge cu problemele de alimentare și răcire…

blockchain-poluare-bitcoin-ecoprofit-6
FOTO: Qilai Shen / Bloomberg

 

Unul dintre cele mai mari centre de „minerit” criptomonede este situat în China, Mongolia Interioară, fiind deținut  de compania Bitmain Technologies. „Mina” constă din 8 clădiri care adăpostesc 25.000 de mașini de calcul (Antminer S9 și T9, cu procesoare BM1387 – pentru cei ahtiați după date tehnice), care se estimează că reprezintă circa 4% din puterea totală de calcul a rețelei Bitcoin.

Fiecare calculator are un consum de 1.400 watt pe oră și emite o cantitate de căldură de 5.000 BTU/oră, estimându-se un consum total al „minei” de 40 MWh – cam cât consumul a 1.500 de gospodării! Mașinile de calcul sunt plasate în așa fel încât căldura să fie emanată întrun spațiu închis, de unde aceasta este expulzată afară de ventilatoare uriașe. Carcasele calculatoarelor sunt răcite suplimentar prin „coolere evaporative” (sisteme care vaporizează apa din aerul din mediul încojurător).

Se estimează că 20-30% din factura de energie este atribuită doar sistemelor de răcire din aceste clădiri, deci eficiența energetică a unei astfel de mine este în jur de 70%. Profitul zilnic al „minei” se cifrează la circa 250.000 USD, în timp ce factura de electricitate este de 6 ori mai mică: aproape 40.000 USD. Electricitatea provine, în cea mai mare parte, de la un complex de termocentrale din apropiere, tariful de 4 cenți/kWh fiind obținut în urma unui discount de 30%, în schimbul căruia guvernul local având dreptul să taxeze profitul „minei”.

Gradul de poluare asociat funcționării acestei „mine” este estimat la 25-40 tone de CO2 pe oră, ceea ce ne duce la o valoare anuală incredibilă, care variază între 200.000 și 350.000 de tone CO2/an – ceea ce poate fi echivalat cu consumul total a circa 100.000 de Dacia Logan într-un an (corespunzător unui rulaj de 20.000 km/an și valabil pentru cea mai ieftină variantă, cu motorul pe benzină de 75 CP).

Cele mai puternice sisteme de calcul actuale, concepute să descifreze funcții criptografice de tip SHA256, sunt capabile să rezolve 1 trilion de „hash”-uri pe secundă, grație unor dispozitive de hardware numite ASIC (Application Specific Integrated Circuit, de 1.000 de ori mai performante decât super-procesoarele „obișnuite”). Iar găsirea soluției corecte pentru o funcție SHA256 durează 10 minute, în medie, pentru un astfel de sistem de calcul.

Unii chiar au estimat că, dacă un hacker ar vrea să facă „reverse engineering”, pentru a frauda Blockchainul, ar avea nevoie de o putere de calcul de circa… 100 de ori vârsta Universului! Asta doar așa, ca fapt divers, pentru a înțelege cât de mică e probabilitatea ca sistemul criptomonedelor să poată fi „spart”.

Revenind la puterea de calcul, s-a depășit de ceva vreme etapa în care un „miner” cheltuia câteva mii de dolari pe un computer dotat cu procesoare speciale pentru rezolvarea problemelor de tip SHA256. În ziua de azi, „mineritul” criptomonedelor, în special al Bitcoin-ului, se realizează în platforme de „farming” – puterile de procesare individuale sunt combinate, iar recompensele distribuite către participanți în conformitate cu puterea de procesare.

Aici intervine un fapt important: investițiile în „mineritul” de bitcoin se ridică acum la milioane sau zeci de milioane de dolari, pe lângă hardware-ul mai performant adăugându-se și costurile mult mai mari cu energia electrică necesară, dar și pentru soluțiile de răcire și disipare a căldurii. Cred că nici măcar specialiștii în criptomonede nu realizau acum 10 ani la ce nivel se va ajunge.

blockchain-poluare-bitcoin-ecoprofit-7
FOTO: Pixabay.com

Conform platformei Digiconomist.net, pentru fiecare tranzacție de Bitcoin (de fapt, pentru funcționarea calculatoarelor care validează fiecare tranzacție din Blockchain) s-a ajuns în zilele noastre la un consum de peste 300 kWh de energie electrică – echivalentul consumului a 11 gospodării americane într-o zi! Iar în 2017 se estimează că toată rețeaua de computere care „minează” Bitcoin ar fi consumat în jur de 40 TWh de electricitate – adică mai mult decât toate cele circa 2 milioane de mașini electrice aflate în circulație pe mapamond până acum!

E adevărat, conform unui studiu Lawrence Berkley National Laboratory, cei peste un miliard de posesori de PC-gaming-uri din lume se fac responsabili pentru un consum aproape dublu, de peste 75 TWh/an. Dar asta nu înseamnă că gamerii sunt mai „gurmanzi” decât „minerii” de Bitcoin.

Morgan Stanley crede că creșterea exponențială a volumului de calcule necesare „mineritului” de Bitcoin va duce la triplarea necesarului de energie în 2018, ajungându-se la circa 125 TWh/an, valoare echivalentă cu consumul Argentinei. Iar asta deja sună a nebunie, nu-i așa?

Deja-vu: poluarea conexă

Agenția Internațională a Energiei pune pe tapet problema consumului energetic al criptomonedelor în cea de-a 20-a ediție a raportului „Key World Energy Statistics”. Conform IEA, dacă Bitcoin ar fi o țară, în 2017 s-ar fi situat pe locul 58 din punct de vedere al consumului de energie.

În plus, circa jumătate din „mineritul” de Bitcoin are loc în China, unde cea mai mare parte a energiei electrice provine din termocentrale – chiar dacă această mare putere mondială face eforturile cele mai mari de pe mapamond pentru a înlocui soluțiile convenționale de obținere a energiei cu tehnologii verzi.

Așa încât Bitcoin-ul începe să fie arătat cu degetul și pentru poluarea conexă (ce surpriză, la fel cum se întâmplă și cu mașinile electrice…), care riscă să crească exponențial, în paralel cu necesarul din ce în ce mai mare de energie. Cei de la Digiconomist.net consideră că „minerii” de Bitcoin au ajuns să cheltuie circa 60% din câștigurile asigurate de „minerit” pe echipamente, dar mai ales pe electricitate.

blockchain-poluare-bitcoin-ecoprofit-8
FOTO: Pixabay.com

Însă am văzut mai devreme că „mineritul” de Bitcoin devine din ce în ce mai dificil, ceea ce înseamnă că, de la an la an, procentul costurilor va crește și el. Deci „minerii” vor trebui să acorde o atenție din ce în ce mai mare eficientizării consumului echipamentelor dacă nu vor ca „mineritul” să devină neprofitabil.

Spuneam la început că unii experți se tem că „mineritul” de criptomonede, în special de Bitcoin, riscă să atingă în 2019 un consum de energie echivalent cu al SUA (asta deși în 2017 acest consum era sub 1% din al Statelor Unite). Ei bine, ca să se întâmple așa ceva, ar trebui ca valoarea Bitcoin să ajungă la circa un milion USD, ceea ce înseamnă o creștere de vreo 50 de ori într-un an!

Nu e imposibil, dar e pur și simplu improbabil. Așa încât o stabilizare a valorii Bitcoin (undeva la circa 25.000 USD, dar suntem doar în zona speculațiilor, câtă vreme acum vorbim de o valoare de patru ori mai mică…), în paralel cu reducerea în progresie geometrică a recompenselor pentru „mineri”, este de așteptat să ducă, de fapt, la o scădere progresivă a consumului de energie.

Consum care, totuși, va rămâne la cote destul de ridicate, deci devine stringentă găsirea de soluții cât mai rapide și eficiente pentru reducerea consumului de energie și a emisiilor asociate.

blockchain-poluare-bitcoin-ecoprofit-1

Criptomonedele anti-poluare

În toamna anului 2017, în Austria își făcea apariția HydroMiner, un așa-zis „greenenergy start-up” ai cărui inițiatori au venit cu o idee genială: instalarea computerelor de minat criptomonede în cadrul hidrocentralelor.

Peste 60% din producția de energie a Austriei este asigurată de hidrocentrale, la ora actuală țara confruntându-se cu o problemă: din cele peste 2.000 de microhidrocentrale existente, o bună parte dintre ele funcționează mult sub capacitate (sau chiar sunt închise pe perioade lungi de timp) din cauza prețurilor mici ale energiei și a lipsei unui cadru legislativ care să asigure subvenții pentru acești mici producători.

blockchain-poluare-bitcoin-ecoprofit-9

Pentru început, HydroMiner a instalat containere cu mașini de calcul la două astfel de microhidrocentrale, iar sistemul de răcire constă din sisteme de tubulaturi care captează curenții reci alpini (deci nu mai e nevoie de consumul energetic suplimentar impus de un sistem de climatizare). Astfel, cei doi frați care au fondat start-up-ul susțin că împușcă doi iepuri dintr-un foc: utilizează energie nepoluantă pentru operațiunile de „minare”, iar pe de altă parte au și un business profitabil – costurile energiei produse de aceste microhidrocentrale sunt de aproape cinci ori mai mici decât în cazul energiei din rețeaua națională.

Iar acest lucru a atras deja atenția atât companiilor de utilități, cât și a autorităților, care lucrează febril la o strategie națională de implementare a acestei idei.

Dar cum ar fi dacă, prin Blockchain, utilizatorii ar putea produce energie curată și ar putea să o tranzacționeze liber între ei? Este ideea de bază a start-up-ului SolarCoin, care face parte din inițiativa ElectriCChain, o platformă globală care își propune accelerarea dezvoltării tehnologiilor bazate pe energia solară.

SolarCoin este o criptomonedă obținută în mod diferit de Bitcoin: în locul unor supercomputere care se ocupă de „minerit”, valoarea unei SolarCoin reprezintă 1MWh produs de panourile solare. Cu alte cuvinte, poți instala oriunde panouri solare, iar, în schimbul energiei produse de acestea, câștigi criptomonede SolarCoin.

blockchain-poluare-bitcoin-ecoprofit-10

În următorii 40 de ani, se estimează că „minerii de soare” din rețeaua SolarCoin vor produce aproape 100.000 TWh, deci de 2,5 ori mai mult decât consumă în acest moment procesele de minerit ale Bitcoin. În această nouă „economie solară” s-au mai implicat și alții:

  • WePower a construit o platformă Blockchain, investitorii în proiecte de energie regenerabilă primind câte o criptomonedă WPR pentru fiecare kWh contractat;
  • TheSunExchange le permite utilizatorilor să-și închirieze panourile solare în cadrul unor proiecte sociale, cum ar fi școlile sau micile afaceri din Africa (unde este soare din abundență), chiria lunară fiind plătită în Bitcoin sau alte criptomonede.

Decarbonizarea prin Blockchain

Să ne gândim cât de tentant este pentru „minerii” convenționali de criptomonede să apeleze la astfel de surse de energie bazate pe criptomonede – în maximum 10-15 ani, acest nou sistem de „criptomonede eco” s-ar putea generaliza fără probleme, datorită în primul rând oportunităților de investiție extrem de tentante, nu neapărat a dorinței de a reduce poluarea.

Mai rămân, însă, de rezolvat, câteva aspecte-cheie.

blockchain-poluare-bitcoin-ecoprofit-11
FOTO: TechNode

Unul dintre ele ține de sistemele de regularizare a piețelor de energie din fiecare țară (a se citi „factorul politic influențat dramatic de monopolul industriei energetice”). China este văzută, la ora actuală, drept „Enemy Number One” pentru Bitcoin, după ce, la finalul lui 2017, a interzis tranzacțiile la scară mare și pare că a început o „vânătoare de mineri” de criptomonede.

Este preconizată chiar și o legislație care să descurajeze „mineritul” de criptomonede, în primul rând prin taxarea mai piperată a energiei consumate – ceea ce, consideră unii specialiști, ar putea rezolva pe termen scurt problema poluării conexe a „mineritului”, China concentrând cele mai multe companii de „minerit” criptomonede tocmai datorită costurilor mici ale energiei.

Este adevărat, guvernul chinez susține că acest demers are la bază evitarea destabilizării economiei naționale din cauza volatilității mari a criptomonedelor și a speculațiilor de pe bursele de tranzacționare a acestora. China oricum este cunoscută pentru controlul strict asupra Internetului, deci imixtiunea în sistemul descentralizat al criptomonedelor nu este o surpriză.

blockchain-poluare-bitcoin-ecoprofit-12

Surpriza, însă, vine de altundeva: China și-a asumat rolul de locomotivă mondială a decarbonizării industriale, investind masiv în parcuri solare (are deja cea mai mare suprafață instalată de panouri fotovoltaice de pe mapamond), precum și în energia eoliană (până în 2030 oficialii chinezi au ambiția să devină Number One în domeniul eolienelor din largul mării – „offshore wind”).

Nu doar atât: pe final de 2017, guvernul chinez a lansat cel mai mare mecanism de reducere a emisiilor de carbon („cap-andtrade carbon market”), prin care poluatorii, în special cei mari și foarte mari, vor fi taxați la sânge, astfel încât să devină mai tentantă investiția în soluții nepoluante de producere a energiei.

E adevărat, sisteme de acest gen, de tranzacționare a emisiilor de carbon, sunt aplicate și în alte părți, iar rezultatul nu prea a fost cel scontat (adică, în loc de o reducere vizibilă a emisiilor, marii poluatori preferau să cumpere certificate verzi și să polueze în continuare, câtă vreme acest lucru era mai profitabil).

În cazul, Chinei, însă, elementul de noutate al sistemului cap-and-trade este adus tocmai de… Blockchain. Mai exact, start-up-ul chinezesc Energy Blockchain Labs utilizează programul open-source IBM Blockchain Hyperledger pentru a face sistemul guvernului infailibil. Practic, gradul de poluare al agenților economici va putea fi urmărit real-time, ocolindu-se hățișurile birocratice și putându-se lua mai ușor decizii împotriva celor responsabili.

Mai mult, programul poate fi aplicat și persoanelor fizice, astfel încât, cel puțin în teorie, guvernul chinez ar putea ști, în orice moment, care este gradul de poluare al fiecărui cetățean!

blockchain-poluare-bitcoin-ecoprofit-13

Ok, dar ce spuneți de o criptomonedă care să măsoare chiar gradul de decarbonizare? Start-up-ul Nori tocmai a inventat criptomoneda Nori. Pentru fiecare tonă de CO2 eliminată din atmosferă, indiferent prin ce tehnologie, este emisă o astfel de criptomonedă. Vorbim de un important pas înainte față de sistemele uzuale cu certificate verzi: în cazul acestora, poluarea este doar taxată, nu eliminată, în timp ce Nori presupune literalmente decarbonizarea atmosferei.

Iar valoarea unei astfel de criptomonede are un potențial uriaș în cadrul unui sistem „cap-and-trade” precum cel pus acum în practică de China. Iar exemple ținând de legătura strânsă dintre criptomonede, Blockchain și energiile regenerabile sunt din ce în ce mai multe.

La ora actuală, producția, transportul și distribuția energiei funcționează după un scenariu cu actori puțini, dar foarte mari. Principalele tehnologii din mixul energetic în țările cu un consum mare se bazează pe arderea cărbunilor în termocentrale, pe centralele nucleare și pe hidrocentrale. De regulă, aceste facilități sunt plasate la distanțe mari și foarte mari de locurile unde trebuie să ajungă energia electrică (în cazul termocentralelor – pentru a minimiza efectele poluării; în cazul centralelor nucleare – pentru a minimiza efectele radiațiilor rezultate în urma eventualelor accidente).

Prin urmare, eficiența nu este prea bună, pierderile de energie până la destinație cifrându-se între 5 și 15%. Dat fiind că vorbim de investiții realmente uriașe, aceste pierderi se traduc în costuri mari pentru companiile de utilități, care, evident, se regăsesc în factura utilizatorului final.

Prin anii ’80-’90, micile evoluții ale tehnologiilor bazate pe energii regenerabile (în principal solar, eolian și pompe de căldură) au indus ideea unui viitor „off the grid”, în care oricine își poate produce energia necesară independent de rețeaua centralizată monopolistă. Realitatea, însă, a demonstrat că, din cauza investițiilor inițiale uriașe, sistemul „off the grid” rămâne utopic pentru marea majoritate a populației.

Chiar dacă evoluțiile tehnologice majore ar duce la scăderea semnificativă a costurilor tehnologiilor regenerabile, șansele ca toată lumea să-și permită să trăiască „off the grid” rămân insignifiante. În schimb, dacă introducem în ecuație principiul „prosumer” , se pot pune la punct rețele la scară redusă, așa-numitele „microgrids”, în care utilizatorii pot produce energie și o pot tranzacționa între ei.

Într-un astfel de scenariu, Blockchain are două mare aplicații.

În primul rând, se poate ține mult mai ușor și mai sigur evidența tranzacțiilor între utilizatori sau între microrețelele de energie.

De exemplu, eu produc 1.000 kWh într-o zi, dar folosesc doar 500, restul de 500 fiind injectat în micro-rețea, de unde fiecare poate utiliza, contra-cost, cât are nevoie. Dar poate că în ziua respectivă am nevoie de un surplus de energie, peste cei 1.000 kWh produși, așa încât eu, la rândul meu, voi cumpăra energie din micro-rețea, din surplusul altora.

Blockchain-ul este de ajutor și companiilor mari de distribuție, facilitând tranzacțiile între micro-rețele sau cu marii producători de energie. Pentru că, realist vorbind, rolul marilor companii rămâne foarte important pentru a avea o rețea generală cât mai eficientă.

În al doilea rând, tehnologia Blockchain se potrivește de minune în complexul sistem Internet of Things, prin care se poate automatiza controlul digital al tuturor dispozitivelor electronice și al sistemelor de producere sau consum a energiei.

De exemplu, dacă soarele este puternic, iar panourile fotovoltaice funcționează foarte eficient, climatizarea locuinței se poate ajusta automat (sau de la distanță, printr-o aplicație) cu câteva grade mai jos pentru ca, odată ajuns acasă de la serviciu, să ai atmosfera răcoroasă pe care o dorești. Ori, dacă ești plecat în weekend și ți-ai lăsat mașina electrică acasă, micro-rețeaua poate folosi energia din bateria mașinii când are nevoie, după care să injecteze înapoi electricitate.

Posibilitățile sunt nelimitate și se bazează tocmai pe principiul descentralizat al Blockchain, care promite să crească foarte mult eficiența consumului de energie, principalul efect fiind scăderea cât mai mult a poluării. De altfel, aplicațiile Blockchain (în principal mecanismul de autentificare securizată) sunt testate și în alte domenii, cum ar fi sistemele naționale de identificare a cetățenilor, sistemele de asigurări de sănătate, controlul sistemelor militare, ba chiar și sistemele de votare.

Nu sunt puțini analiști care susțin că Blockchain va deveni un fundament al majorității aspectelor societății în maximum un deceniu sau două!

Lanțul exponențial

Criptomonedele și tehnologia Blockchain sunt, cu adevărat, parte a Revoluției Industriale 4.0 – până acum câțiva ani păreau doar niște aiureli, dar peste câțiva ani este de așteptat ca viața noastră să depindă foarte strâns de ele.

Ca să înțelegem cât de importante au devenit, menționez că în martie 2017, la summit-ul G20 (unde cele mai puternice douăzeci de economii mondiale se întâlnesc să dezbată soarta lumii!), criptomonedele și Blockchain-ul s-au numărat printre principalele subiecte de discuție, urmărindu-se crearea unui cadru legislativ și adaptarea economiei mondiale la aceste concepte disruptive.

China deja lucrează la prototipul unei criptomonede naționale, lucru pe care multe alte națiuni au început să-l facă, mai mult sau mai puțin la vedere. E adevărat, pare ciudat că niște structuri axate pe control și centralizare vor să controleze un concept bazat tocmai de descentralizare, de aceea specialiștii în criptomonede își arată îngrijorarea, iar bursele de tranzacționare fluctuează extraordinar de mult, ceea ce poate induce ideea de instabilitate sau bulă care stă să explodeze.

blockchain-poluare-bitcoin-ecoprofit-14
FOTO: Pixabay.com

Adevărul este, însă, că autoritățile au, în primul rând, în vizor potențialul tehnologiei Blockchain. Realitatea este că lumea de azi nu mai poate evolua bazându-se pe sisteme rigide și, practic, anarhice de control.

Blockchain-ul promite o eficientizare extraordinară a funcționării cam tuturor aspectelor societății, iar importanța acestuia pentru reducerea poluării nu mai poate fi neglijată de nimeni în condițiile în care schimbările climatice sunt, în mod clar, principalul dușman al societății umane.

Așa încât vă sfătuiesc, în special pe cei tineri și foarte tineri, să începeți „vânătoarea” de informații despre Blockchain, ba chiar să vă specializați în așa ceva – nu mică mi-a fost surpriza să aflu că există chiar și doctorate în Blockchain la ora actuală (asta deși 99% din populație nici măcar nu a auzit de acest concept…).

Azi umblă vorba că „dacă nu ești pe facebook, nu exiști”, însă mâine sunt sigur că vom auzi ceva de genul „dacă nu știi ce e Blockchainul, ești un dinozaur care trebuie să dispară”. Eu unul încerc să-mi depășesc condiția de dinozaur!

SHARE