Nu electromobilitatea stopează poluarea auto. Ci deciziile radicale (și revoltătoare)

masini-poluare-ecoprofit-0

 

În 2010 a fost depășit oficial pragul de un miliard de autovehicule în circulație pe planeta Terra. Adică 1.000.000.000 de diverse tipuri de mașini propulsate de motoare cu ardere internă, evacuând împreună anual câteva miliarde de tone de poluanți și gaze cu efect de seră… Vi se pare o cantitate mică? Vă înșelați.

De atunci, lucrurile au evoluat galopant în industria auto:

masini-poluare-ecoprofit-1

În perioada 2010-2018, celor un miliard de autovehicule deja existente li s-au mai adăugat încă vreo 0,8 miliarde. E adevărat, între timp au mai fost scoase din uz cam 10% vehicule vechi pe an.

Așa încât acum, pe finalul acestui deceniu, este foarte clar că numărul de autovehicule care circulă pe mapamond depășește 1,5-1,6 miliarde (chiar dacă Elon Musk suține exagerat că ar fi mai degrabă de 2,5 miliarde…).

Acum analizați puțin graficul următor, care estimează optimist evoluția electromobilității:

masini-poluare-ecoprofit-2

Conform graficului, finalul acestui deceniu reprezintă începutul sfârșitului pentru mașinile cu motoare convenționale. Asta în timp ce numărul de vehicule electrice urmează să crească, ba chiar vertiginos de pe la jumătatea următorului deceniu.

În sprijinul acestei afirmații vine și o analiză Bloomberg New Energy Finance, care preconizează că peste 2-3 ani mașinile electrice vor fi comparabile (ca preț) cu mașinile convenționale. Principalul motiv: scăderea rapidă a costurilor bateriilor, care ar urma să coboare sub limita de 25% a prețului total al mașinii înainte de 2025.

masini-poluare-ecoprofit-3

Cam tot atunci precedentul grafic estimează că vânzările anuale de mașini electrice le vor depăși pe cele de mașini convenționale. Posibil sau imposibil?

Da, eu cred că este posibil, deoarece producătorii auto deja au anunțat atât o avalanșă de modele 100% electrice în următorul deceniu, cât și investiții în electromobilitate care depășesc 300 de miliarde USD (după ce, prin 2016-2017, se vehicula o sumă de numai vreo 80-90 de miliarde USD…).

 

Și totuși…

… chiar dacă tranziția de la mașinile poluante la cele cu zero emisii în funcționare este de aplaudat, apare un factor realmente alarmant: deși vânzările de mașini convenționale vor intra pe un trend descendent, până la jumătatea următorului deceniu se va depăși bariera de 2 miliarde de autovehicule cu motoare cu ardere internă.

2.000.000.000 de motoare ce consumă carburanți petrolieri. Și care s-ar face responsabile de o cantitate anuală de emisii – CO2 (dioxid de carbon), NOx (oxizi de azot), PM (particule fine) și alți compuși poluanți – cel puțin la nivelul de acum, dacă e să fim optimiști.

masini-poluare-ecoprofit-4

În fiecare an, mașinile convenționale mai adaugă în atmosferă câteva miliarde de tone de poluanți, la cantitatea deja uriașă existentă. Deci problema poluării auto se acutizează, indiferent cât de rapid sau de lent evoluează domeniul electromobilității. Să nu uităm că mașinile convenționale sunt utilizate cel puțin 10-15 ani – oare la ce cote ajunge după această perioadă poluarea produsă de două miliarde de astfel de autovehicule?!

Cu alte cuvinte, revoluția electromobilității este total insuficientă pentru a rezolva realmente problema poluării auto.

Iar asta nu este totul: conform celui de-al doilea grafic, producția de mașini electrice ar urma să o depășească pe cea de mașini convenționale! Adică spre finalul următorului deceniu s-ar ajunge la 100 de milioane de mașini electrice produse anual?! Așa ceva nu are sens, pentru că ar însemna să depășim rapid bariera de 2 miliarde de autovehicule și să ne îndreptăm vertiginos spre 3 miliarde la începutul anilor 2030!

masini-poluare-ecoprofit-5

Fizic vorbind, ar trebui să intervenim prea mult asupra mediului natural și a infrastructurii rutiere pentru a face loc unui număr atât de mare de vehicule. Apoi e vorba de necesarul de materii prime pentru construcția tuturor acestor vehicule, ceea ce va pune o presiune și mai mare asupra resurselor planetei. Sună suficient de logic ilogica celor de mai sus?

 

Dilema „business-as-usual”

Așadar, graficele de mai sus ne relevă două probleme esențiale:

  • vom avea două miliarde de mașini convenționale poluante pe planetă
  • vom avea poate chiar trei miliarde de autovehicule electrice, necesitând materii prime și evoluții ale infrastructurii

Sunt două probleme contrare ideii de sustenabilitate. Și care nu pot fi contracarate decât prin măsuri radicale și cât mai rapide (pentru că schimbările climatice înseamnă criză de timp).

 

masini-poluare-ecoprofit-6

Prima dintre ele ar fi interzicerea mașinilor convenționale. Știu, termenul „interzicere” sună revoltător, iar dependența economiei actuale de autovehicule induce ideea de colaps economic. Se ajunge la o problemă spinoasă de alegere: fie colapsul financiar, care va fi un moment de cotitură pentru omenire; fie colapsul total al sistemelor de susținere a vieții pe planetă, ceea ce va însemna, practic, extincția omenirii.

Oare ce variantă considerați că ar fi logic să alegeți?

 

masini-poluare-ecoprofit-7

A doua măsură radicală este limitarea transportului personal. Ceea ce echivalează cu prioritizarea transportului modal, care ar eficientiza cu câteva ordine de mărime nevoile de transport marfă și persoane pe care le are societatea. Iar aici cuvântul hotărâtor îl are automatizarea.

Da, vorbesc despre mașinile autonome. Atâta doar că voi contrazice graficul de mai sus: tehnologiile pentru condus autonom nu trebuie folosite pentru creșterea numărului de vehicule (soluția pe care industria auto o dorește, deoarece se potrivește cu actuala mentalitate „business-as-usual”, de creștere a profitului prin creșterea vânzărilor).

masini-poluare-ecoprofit-8

Din contră, tehnologiile pentru condus autonom pot duce la reducerea chiar și de zece ori a necesarului de vehicule – adică, în loc de 3 miliarde de mașini electrice, ar fi suficiente doar vreo 300 de milioane de astfel de vehicule, care să ne „plimbe de colo-colo” în mod eficient. Iar asta într-un ecosistem de transport mai larg, care să ofere alternative cât mai bine integrate (de la trenuri până la vehicule zburătoare).

 

Concluzia nu este a noastră, ci a lor

Voi repeta ce am spus și cu alte ocazii: generațiile născute înainte de 2000 trebuie, în primul rând, să le cerem iertare generațiilor apărute după anul 2000. Pentru că, din ignoranță (mai mult decât din rea-voință) și necunoaștere, noi suntem de vină pentru problemele acute pe care le-am produs prin poluare și prin intervențiile majore și fără discernământ asupra mediului înconjurător.

Ei, copiii, adolescenții și tinerii născuți după 2000 vor da piept cu marile provocări care se preconizează în următoarele decenii – nu la finalul secolului, cum credeau specialiștii acum câțiva ani! Deci mi se pare cel puțin de bun simț ca ei să fie decidenții, nu noi. Noi suntem mult prea blazați și dependenți de mentalitatea „business-as-usual”, de confortul economiei de consum și de miserupismul indus de acest confort.

oraan

Eu v-am prezentat câteva date și cifre, combinate în grafice foarte ușor de înțeles. Și am identificat doar două mari probleme (mai sunt și altele, evident), pentru care am găsit două soluții radicale, deoarece nu cred că ne mai permitem luxul soluțiilor de compromis.

Schimbările climatice nu negociază. Schimbărilor climatice nu le pasă de noi. Schimbările climatice sunt un efect natural al acțiunilor întreprinse de omenire. Nu trebuie să ne amăgim nici pe noi, nici pe cei tineri că putem stopa schimbările climatice. Trebuie să avem curajul să acceptăm că e necesar să ne schimbăm radical modul de gândire pentru a putea găsi cele mai eficiente metode de adaptare.

Închei cu probabil cea mai bună metaforă pe care am auzit-o până acum: suntem într-un roller-coaster și s-a terminat partea distractivă – acum am ajuns în vârf și trebuie să ne pregătim pentru coborârea înspăimântătoare.

 

SHARE