Test KIA Niro Hybrid – un crossover discret, dar cu atuuri

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-0

Segmentul SUV-crossover este o adevărată junglă la ora actuală, toți producătorii având propuneri mai mult sau mai puțin interesante în domeniu. Așa încât e cam greu să te detașezi de „turmă”, dacă nu vii cu ceva care să atragă realmente atenția. Să vedem dacă noul KIA Niro Hybrid are șanse să fie „oaia verde” a turmei.

Imagine și aspect

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-101
KIA Niro Hybrid arată foarte calm față de alte modele ale mărcii

Coreenii au evoluat aproape fantastic în ultimul deceniu, transformându-se dintr-o „rățușcă urâtă fără pretenții” într-un brand tineresc și foarte dinamic. În categoria Golf-ului, modelul Cee’d deja și-a creat o bună reputație, în cea a SUV-urilor compacte Sportage e deja un nume foarte cunoscut, iar Soul EV a atras deja suficient atenția în domeniul mașinilor electrice.

Ok, am spus Sportage și Soul, care acoperă suficient de bine categoria compactă a domeniului SUV-crossover. Și atunci de ce au simțit nevoia coreenii să vină cu un al treilea crossover compact în gamă, KIA Niro? Care, culmea, e foarte discret față de tinerescul Sportage și față de nonconformistul Soul. Sau… poate chiar asta era ideea, să fie luați în seamă și clienții care vor un crossover care să nu sară în ochi?

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-102
Gabaritul compact face Niro Hybrid potrivit pentru mediul urban

Ei bine, dacă e așa, mission accomplished, deoarece, la nivelul designului, KIA Niro este eclipsată de foarte multe SUV-uri și crossover-uri comparabile. Poate doar familiștii să fie atrași de liniile sale clasice… De fapt, dacă analizez mai bine mașina, sunt sigur că ținta o reprezintă mămicile care vor un crossover de oraș, dar care să nu fie voluminos și nici să bată la ochi.

Într-un fel, Niro se inspiră din rețeta Volkswagen: dacă nu faci experimente de design, nu riști să provoci controverse, iar un design mai simplist nu riscă să se demodeze rapid. Sincer, nu-mi displace ideea, mai ales că sunt la vârsta la care mă interesează substanța, nu aparențele.

Interior și spirit practic

KIA spuneam că a evoluat foarte mult în ultimul deceniu, unul dintre așii din mânecă fiind raportul foarte bun preț/dotări (adică fix pe ceea ce mizează și francezii de la Renault), dar și o evoluție consistentă a calității materialelor interiorului (din nou, după exemplul Volkswagen).

 

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-103
În variantă „full-option”, interiorul lui KIA Niro Hybrid este aproape flatant, chiar dacă sobru

Habitaclul lui Niro Hybrid nu face excepție de la regulă în privința primei impresii: simțul tactil este mulțumit de plastice și asamblare, în timp ce spiritul estetic remarcă simetria fără pretenții, discreția exteriorului continuându-se și la interior.

Un interior în care poziția în scaune e mai joasă față de ce aștepți de la termenul „crossover”. Aproape hilar, șoferii de Logan e foarte vizibil că stau mai sus în scaune… Practic, în Niro Hybrid m-am simțit ca la volanul unui hatchback obișnuit și m-am acomodat foarte rapid cu dimensiunile mașinii. E o observație importantă în special pentru șoferițele tracasate de mașinile voluminoase, mai ales în mediul urban.

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-104
Spațiul interior e corect pentru un crossover familist urban

Spațiul general nu m-a dat pe spate: mașina e cu vreo 5 cm mai scurtă decât hatchback-ul Cee’d, față de care oferă o înălțime interioară mai bună, cam același spațiu pentru genunchi pe banchetă și un portbagaj de 401 litri, cu doar 20 de litri mai mare decât al hatchback-ului (dar cu 100 de litri mai mic decât Sportage sau breakul Cee’d SW).

Sincer, din punct de vedere pragmatic Niro Hybrid nu prea are cu ce să se laude, mai ales că garda la sol e de numai 160 mm (cu vreo 2 cm mai mică decât la Sportage), iar tracțiunea 4×4 nu face deloc parte din meniu, deci Sportage pare mult mai tentant. Atâta doar că Sportage nu e hibrid, ceea ce deja schimbă datele problemei.

Sistem hibrid: funcționare

KIA Niro Hybrid e oferit doar cu acest tip de motorizare, deci de la început intră într-un club mai restrâns, al mașinilor cu sistem de propulsie alternativ. De fapt, vorbim de un cerc extrem de restrâns: câte mașini hibride mai ieftine de 30.000 euro credeți că sunt acum pe piață? Vă spun eu: Toyota Yaris Hybrid (citadină), Toyota Auris Hybrid (hatchback și break) și Toyota C-HR Hybrid (crossover compact).

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-105
Față de cea mai cunoscută mașină hibrid, Toyota Prius, KIA Niro Hybrid vine cu diferențe tehnologice interesante

Iar acum și KIA Niro Hybrid. Al cărei sistem motopropulsor diferă destul de mult, din punct de vedere tehnic, de al celui utilizat de Toyota. Pentru că, de aproape un an, sunt șofer de Prius II, voi compara experiența de la volanului lui Niro Hybrid cu cea de la volanul propriei mașini. Deocamdată, însă, raportez Niro la rivalul direct C-HR, din punct de vedere tehnologic.

Sistemul hibrid al lui Niro combină un motor pe benzină de 1,6 litri și 105 CP cu un motor electric de 32 kW (circa 44 CP), puterea maximă a sistemului ajungând la 141 CP. În contrapartidă, Toyota C-HR Hybrid se bazează pe combinația dintre un motor pe benzină de cilindree ceva mai mare (1,8 litri), dar cu injecție indirectă (nu directă, ca la Niro) și cu o putere maximă ușor inferioară (98 CP), respectiv un motor electric mai potent decât al coreeanului (53 kW, adică 72 CP). Cuplul motor este o idee mai mare la Niro.

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-108
Bateria litiu-ion promite o funcționare foarte eficientă, dar motorul electric are o putere cam mică pentru cât de grea e mașina

O diferență notabilă apare la tipul bateriei: dacă Toyota mizează în continuare pe tehnologia nichel – hidruri metalice, iată că Niro aruncă în scenă o baterie litiu-ion-polimer, similară cu cea folosită de KIA Soul EV (dar și de vărul de concern Hyundai Ioniq). Ceea ce ar trebui să promită o mai mare suplețe la încărcare/descărcare, precum și o mai mare durabilitate în timp, reversul medaliei fiind costul mai mare. Oricum, la Salonul Auto Geneva 2017 KIA a prezentat și o versiune plug-in hibridă a lui Niro, pe care o va lansa în Europa pe final de an.

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-106
Dacă Toyota oferă o cutie simplistă e-CVT pe sistemul său hibrid, KIA Niro Hybrid propune o cutie automată cu dublu-ambreiaj și 6 trepte, care oferă o experiență apropiată de a unei motorizări convenționale

O diferență și mai mare apare la cutia de viteze automată. Toyota beneficiază de un sistem e-CVT, care e foarte simplu și robust, constând dintr-un singur angrenaj cu roți dințate, controlat de un motor electric. KIA Niro, în schimb, oferă o cutie automată cu 6 trepte și dublu-ambreiaj, deci o soluție mai complexă.

Marea diferență între aceste cutii, din punctul de vedere al celui de la volan, ține de ambianța sonoră: în cazul sistemului hibrid Toyota, la apăsarea accelerației motorul termic nu se turează direct proporțional cu creșterea vitezei, ci în funcție de rolul de generator sau de tracțiune pe care i-l comandă computerul central; în cazul sistemului KIA, urcarea în ture și schimbarea treptelor sunt perfect sesizabile auditiv. Deci urechea obișnuită cu mașinile convenționale nu necesită timp de acomodare în cazul lui Niro.

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-109
Modul „Sport” și posibilitatea de schimbare secvențială a treptelor nu sunt neapărat necesare pentru o mașină care se vrea în primul rând economică

Și mai trebuie remarcată o diferență, importantă din punctul meu de vedere. La Prius-ul meu, dar și la celelalte modele hibrid Toyota, cutia are un mod „B”, în care este accentuat fenomenul de recuperare a energiei la frânare/decelerare. Niro Hybrid nu beneficiază de un astfel de mod, însă maneta are un mod „Sport”, cu posibilitatea de schimbare secvențială a treptelor, de la „+” și „-” (care nu sunt, din păcate plasate sportiv, plusul fiind spre înainte, iar minusul spre înapoi). Cu Niro se poate obține frâna de motor prin retrogradare, dar manevra nu mi se pare comodă.

Sistem hibrid: comportament rutier

Ok, odată lămurite aspectele tehnice, să pornim la drum. Din nou o remarcă: în Niro poziția la volan era mai joasă decât în Prius-ul meu, așa încât senzația nu era absolut deloc că aș fi într-un crossover, ci pur și simplu într-o mașină compactă (ca idee, cei din Logan-uri stăteau mai sus decât mine…).

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-110
În general, roțile motoare primesc putere atât de la motorul termic, cât și de la cel electric, aportul celui din urmă nefiind impresionant din punct de vedere al performanțelor în modul ECO.

Modul implicit al mașinii este „ECO”, așa că în primele secunde Niro e departe de a se simți ca o mașină de 141 CP. Este și un efect al motorului electric destul de slab raportat la masa de 1,5 tone a mașinii (la gol), plecările făcându-se în general fără pornirea motorului termic (cu excepția situațiilor „la rece”, când motorul pe benzină trebuie să ajungă la o temperatură optimă de funcționare).

În traficul urban m-am acomodat repede cu mașina, proporțiile compacte și vizibilitatea corectă făcând-o extrem de prietenoasă – mă gândesc în special la șoferițele stresate când spun asta. Cutia cu dublu-ambreiaj schimbă treptele foarte confortabil, fără niciun fel de șoc, iar zgomotul motorului este la cote foarte reduse.

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-111
Suspensia lui KIA Niro Hybrid e cam rigidă față de așteptările pe care le am de la un crossover. Deci macadamul sau drumurile proaste trebuie abordate cu atenție și viteză redusă – Niro nu e pentru offroad!

Totuși, atmosfera nu este așa de relaxantă din cauza… suspensiei. M-a surprins rigiditatea acesteia, dat fiind că vorbim de un crossover, de la care te-ai aștepta să fie conceput pentru a trece fără emoții peste denivelări. Din păcate, gropițele se fac foarte bine simțite, iar în cazul gropilor zgomotele de lucru ale suspensiei sunt foarte prezente.

E clar că mai bine încerc să evit cât mai mult „capcanele”, un sport în care aproape că am devenit expert cu Prius-ul meu… În schimb, suspensia mai rigidă îi conferă mașinii o bună stabilitate la viteze mari, pe autostradă. Totuși, la virajele mai rapide ruliul destul de amplu te face să-ți amintești că ești într-o mașină mai înăltuță, nu într-un hatchback dinamic.

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-112
În modul secvențial, indicatorul pentru schimbarea treptelor e lizibil. Dar schimbarea manuală dă bătăi de cap, deoarece motorul e destul de silențios și în accelerare, iar lipsa unui turometru face dificilă schimbarea optimă. Modul „Sport” e recomandabil la viteze mari și pe autostradă

Spuneam că Niro oferă și un mod „Sport”: odată trecută maneta pe poziția din stânga, lucrurile se schimbă foarte vizibil. Acum mașina chiar are mulți cai-putere sub capotă, iar sistemul răspunde foarte prompt la apăsarea pedalei de accelerație. Nu vorbim de vreo senzație de sportivitate, dar Niro se mișcă, în mod clar, mai rapid în modul „Sport”.

Dacă în mediul urban nu recomand acest mod, deoarece mașina pare cam nervoasă pentru traficul aglomerat, la drum lung modul „Sport” devine necesar, mai ales pentru cei care conduc într-un stil mai alert. Mai ales că aportul motorului electric devine foarte vizibil la depășiri, Niro fiind mai sprinten decât lasă să se înțeleagă aspectul său cuminte.

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-113
KIA Niro Hybrid este un crossover de șosea, dar preferă șoselele foarte bune. Se pretează la un stil mai dinamic, dar senzațiile sportive nu-și au locul în peisaj

Una peste alta, comportamentul rutier al lui Niro este puțin contradictoriu: suspensia mai mult rigidă și răspunsul bun în modul „Sport” sunt perfecte pentru autostradă, dar nu sunt potrivite pe drumurile virajate, unde ruliul e pronunțat, iar utilizarea secvențială a manetei schimbătorului nu e logică (din punct de vedere sportiv, plusul trebuie să fie „spre spate”, iar minusul „spre față” – nu mai explic acum de ce).

Sincer, preferam o putere mai mică, ba chiar lipsa modului „Sport” în favoarea unei suspensii mai suple, care ar fi făcut Niro Hybrid excelent în oraș sau pe macadam ușor. Așa, rămân cu impresia că mașina se adresează familiștilor (de fapt, în special familistelor) mai dinamici/dinamice din fire.

Sistem hibrid: consum de carburant

În mod normal, o mașină cu motor pe benzină de circa 140-150 CP și o masă proprie de minimum 1,5 tone are un consum mediu cel puțin dublu față de cei 3,8 litri/100 km declarați de KIA Niro Hybrid. Cel mai economic Sportage, cu dieselul CRDi de 1,7 litri și 115 CP, papă cu un litru mai mult la sută (în teorie), iar compacta Cee’d 1.4 CRDi de 90 CP anunță 4,2 litri/100 km (tot în teorie).

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-114
În teorie, KIA Niro Hybrid consumă mai puțin carburant decât orice alt model din gama constructorului coreean.

Deci, în teorie, Niro Hybrid este… cea mai economică mașină KIA la ora actuală (exceptând modelul 100% electric KIA Niro EV). Iar, dacă ne gândim că are cutie automată, lucrurile stau cu atât mai bine pentru Niro Hybrid: cel mai economic Sportage automat anunță în teorie 4,9 litri/100 km (versiunea cu motorul diesel 1.7 CRDi de 141 CP și cutie DCT cu 7 trepte și dublu ambreiaj).

Bun, teoria ca teoria, dar cum stăm cu practica? Am decis să țin un mic jurnal de bord, resetând computerul de bord la fiecare drum pe care l-am făcut. Așa reiese elocvent cam cât de economică e mașina în funcție de condițiile de trafic, de temperatura exterioară și de consumatorii activați.

 1. MIT Motors – Depozit Ringier Chitila

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-501Am preluat mașina înainte de orele amiezii, vineri, de la sediul MIT Motors, importator KIA în România, situat în apropiere de IKEA. De acolo am mers pe DN1 până la șoseaua de centură a capitalei, după care am ajuns la depozitul Ringier din Chitila, unde am încărcat în mașină niște reviste Știință & Tehnică (pentru evenimentul Greenpeace „Energy Citizens”).

Vorbim de un traseu unde am mers cu viteză deloc moderată, în condiții foarte bune de temperatură, fără a încerca să menajez consumul. Rezultatul a fost chiar mai bun decât mă așteptam: 5,2 litri/100 km – nu știu dacă, în aceleași condiții, cu Sportage-ul diesel automat, scoteam atât de puțin, sincer.

 2. Depozit Ringier Chitila – Redacția Știință & Tehnică

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-502Pe centură și prin Bucureștii Noi, traficul a fost destul de lejer, după care am dat de aglomerația urbană specifică orelor de amiază. Mai trebuie să menționez că, în timpul mersului, nu am urmărit consumul, deoarece nu voiam să-mi fie influențat subliminal stilul de condus (cum se întâmplă în Prius-ul personal…).

Am trecut mai întâi pe la sediul Greenpeace, după care am ajuns la redacție. Unde am rămas efectiv mască la vederea valorii de 4,6 litri/100 km. Un aspect cheie ține de temperatura exterioară (circa 20 de grade), care face bateria să funcționeze optim. Totuși, un consum sub „5 la sută” în trafic mixt urban-extraurban, pentru un crossover, e lăudabil. Începeam să mă întreb dacă nu cumva e prea reușit sistemul hibrid al lui Niro…

 3. Zona Republica – Zona Pasaj Basarab

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-503La orele serii (pe la ora 22:00), am avut de făcut un traseu cu care sunt deja obișnuit: luat soția de la serviciu și mers spre casă. Evident, la ora respectivă Bucureștiul era foarte puțin aglomerat, deci am avut ocazia să merg pe perioade mai lungi cu viteze constante, în limitele legale și ale bunului simț.

Ajuns acasă, chiar nu mi-am putut stăpâni uimirea: doar 4,3 litri/100 km! Da, am mers relaxat (mai ales că eram și obosit), n-am avut parte de aglomerație, iar seara a fost foarte plăcută ca temperatură, deci condiții optime pentru baterie. Dar, chiar și așa, nu mă așteptam ca Niro să mă gratuleze cu un consum atât de bun. Totuși, vorbim de o mașină de o tonă și jumătate.

 4. Zona Pasaj Basarab – Zona Republica

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-504Bun, în condiții propice am obținut cel mai bun consum urban cu Niro. Dar în condiții gen „furci caudine”, oare cum se comportă mașina? Pe același traseu ca mai devreme, dar în sens invers și la orele dimineții (deci dus soția la serviciu…), situația stă altfel. Mai ales că și datele problemei sunt mult diferite: la ora 8 dimineața, bulevardele Ștefan cel Mare și Mihai Bravu sunt, în multe locuri, bară-la-bară, iar ceilalți șoferi te cam presează să te grăbești, chiar dacă vrei să mergi economic.

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-509
La plecarea cu motorul rece, pornirea acestuia este invariabilă – atât pentru a aduce uleiul la temperatura optimă, cât și pentru „control-check”-ul de rutină privind nivelul de încărcare a bateriei

Colac peste pupăză, a fost și mai frig decât în ziua precedentă, cu temperaturi sub 10 grade, deci am folosit atât încălzirea în scaune, cât și sistemul de climatizare. Mai pun la socoteală și faptul că am plecat cu motorul rece (în ziua precedentă circulasem ceva cu mașina în prealabil, deci temperatura motorului termic era optimă), așa că, în momentul în care am oprit mașina, rezultatul mi s-a părut dezamăgitor: 6,3 litri/100 km. Cu doi litri la sută mai mult decât în seara precedentă, pe același traseu!

De fapt, date fiind condițiile, consumul obținut este chiar rezonabil pentru un crossover automat de 141 CP, mai ales că n-am avut deloc un stil economic. Făcând o medie între rezultatul precedent, în condiții optime, respectiv noul rezultat, în condiții vitrege, e destul de clar că Niro Hybrid e genul de mașină de la care trebuie să te aștepți să pape 5-5,5 litri/100 km în mediul urban. Ceea ce nu e rău absolut deloc.

 5. București – Găneasa – București

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-505Nu sunt puțini cei care locuiesc în micile localități limitrofe Bucureștiului sau în zone rezidențiale adiacente capitalei. O astfel de tură (să-i zicem semi-extraurbană) am făcut și eu, într-un ritm foarte alert pe unde se putea, ceea ce înseamnă accelerații destul de rapide, fără a menaja mașina.

Rezultatul a fost un consum mai mare decât mă așteptam, în apropierea limitei de 6 litri/100 km. Una dintre explicații ține tocmai de forma mai puțin aerodinamică a acestui crossover, ceea ce înseamnă că deja de la viteze de peste 70-80 km/h rezistența aerului devine suficient de importantă pentru a face motorul pe benzină să lucreze mai mult. Asta în timp ce masa măricică se face simțită în cazul accelerațiilor sau reprizelor mai alerte.

 6. O tură pe autostradă

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-506După cum remarcam mai devreme, Niro are o suspensie ceva mai rigidă, potrivită mai mult pentru drumurile lungi pe autostradă decât pe drumurile normale, mai degradate. Ei bine, mi-am zis că e cazul să duc mașina în cealaltă extremă și să văd cum se comportă în modul Sport, la viteze mari pe autostradă.

Nu sunt condiții propice pentru un consum redus, dar ne putem face o idee despre cât de „însetată” poate fi Niro Hybrid. Iar rezultatul demonstrează, încă o dată, că vorbim de o aerodinamică și o masă destul de dezavantajoase la viteze mari (observație valabilă pentru orice SUV sau crossover).

În principiu, un SUV sau crossover diesel, comparabil ca putere și dimensiuni, foarte probabil ar consuma ceva mai puțin în condiții similare. Deci e nevoie de puțină pregătire psihică pentru cei care intenționează să facă multe drumuri lungi cu Niro Hybrid. De aceea am accentuat încă de la început că această mașină li se adresează celor care vor să o folosească preponderent în mediul urban.

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-507
Cam pe aici se învârte consumul uzual al lui KIA Niro Hybrid în condiții normale de exploatare, în special în aglomerația urbană. Ceea ce nu e rău deloc pentru un crossover de 1,5 tone și 140 CP, nu-i așa?

Per ansamblu, într-un regim de utilizare zilnic (70-80% urban, restul extraurban) KIA Niro Hybrid este de așteptat să consume între 5 și 6 litri/100 km, rezultatul depinzând destul de mult de condițiile de trafic, de temperatură și de stilul de condus.

În mediul urban, modul ECO este în mod clar recomandat, însă, în zonele unde se poate crește tempo-ul, puterea limitată, în combinație cu masa mare și aerodinamica mai scăzută, vor duce la un consum ceva mai mare. Afișarea pe displayul central a consumului mediu, dar și a stilului de condus (ECO driving) te „dresează” pe nesimțite să încerci să menajezi mașina, deci sunt mari șanse pentru valori de consum mai apropiate de „5 la sută” decât de „6 la sută”.

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-508
Cine vrea recorduri de consum, e bine să se orienteze după indicatorul „ECO driving”, care-ți dă note în funcție de cât de eficient conduci

Mă rog, eu am reușit să obțin doar nota 7 (din maximum 8) la „jocul” ECO driving, dar, dacă aș fi avut o perioadă mai lungă mașina, sigur m-aș fi acomodat cu ea astfel încât să consum cât mai puțin. În acest test, însă, m-a interesat mai mult să observ ce valori de consum pot obține în condiții absolut normale de utilizare, fără a face concesii pentru un consum cât mai eficient. Iar Niro Hybrid mi-a dovedit că e o propunere reușită, care rivalizează fără probleme cu rivalii diesel. În special în mediul urban.

Buget și dotări

KIA Niro Hybrid e oferit în două variante de echipare, Classic (de la 23.788 euro), respectiv Comfort (de la 25.264 euro). Deci nu e o mașină prea abordabilă. Ca idee, cea mai ieftină KIA Sportage pornește de la vreo 16.600 euro, în timp ce versiunile de top ale SUV-ului, având tracțiune 4×4 și cutie automată, ajung pe la 28 de mii și ceva de euro.

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-510
La prima vedere, „halatul e cam scump”, mai ales în comparație cu SUV-ul de succes Sportage

Din punct de vedere strict al prețului de achiziție, probabil mulți ar fi mai tentați de Sportage, pentru că e mai spațios și mai capabil pe drumuri proaste. Mai mult, dacă până la urmă ecotichetul de aproape 10.000 de euro pentru mașini electrice intră în vigoare, prețul crossoverului electric KIA Soul EV coboară până aproape de nivelul lui Niro Hybrid.

Și să nu uităm de concurența japoneză: Toyota Auris Hybrid oferă un spațiu interior similar în versiunea hatchback, la prețuri ușor mai abordabile, în timp ce varianta break Auris Hybrid Touring Sports vine cu un portbagaj de-a dreptul uriaș. Crossoverul C-HR Hybrid e ceva mai scump, dar arată foarte nonconformist.

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-512
Prețul măricel pentru categoria din care face parte KIA Niro Hybrid e justificat, în primul rând, de pachetul tehnic avansat

Deci, iată, KIA Niro Hybrid n-are o viață ușoară. În ce privește nivelul standard de echipare, acesta este, într-adevăr, destul de bogat, dar nu putem vorbi de un raport preț/dotări foarte avantajos pentru o mașină de peste 20.000 de euro. Mai degrabă justificarea prețului este de ordin tehnic: sistemul hibrid beneficiază de baterie litiu-ion, oferă o eficiență foarte bună în materie de consum și performanțe mai mult decât mulțumitoare, iar cutia automată e de tip dublu-ambreiaj.

Deci pachetul tehnologic apelează la soluții foarte avansate, de unde și prețurile destul de mari, comparativ cu crossover-urile comparabile dimensional de pe piață. Totuși, lucrurile devin surprinzătoare odată ce intrăm pe lista de opțiuni, în special pentru varianta de echipare de top, Comfort. Și asta pentru că avem parte de un meniu de opțiuni foarte avansate.

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-511
KIA Niro Hybrid stă foarte bine la capitolul conectivitate, datorită sistemului Android Auto. Opțional, există și pad de încărcare wireless a smartphone-ului (păcat că telefonul meu nu are așa ceva…)

De la sistemul AEB, de detecție a pietonilor (417 euro), pilotul automat adaptiv SCC (149 euro) sau sistemul BDS, monitorizare a unghiurilor moarte (541 euro) până la dotări de confort precum volan încălzit (108 euro), scaune față și spate încălzite (201 euro) cu ventilație pentru cele din față (387 euro) sau sistem de navigație cu touchscreen de 8” (710 euro) ori chiar pad pentru încărcarea wireless a telefonului (108 euro), KIA Niro se dovedește foarte generoasă.

În plus, este primul model KIA care oferă conectivitate Android Auto, deci m-am bucurat când telefonul meu a „făcut joncțiunea” extrem de rapid, iar utilizarea funcțiilor este atât de facilă. Și meniul sistemului multimedia e suficient de intuitiv și ușor de utilizat, singura remarcă pe care o am ținând de poziționarea butonului „back” prea departe, în colțul din dreapta sus.

Și încă un lucru important: Niro oferă standard (!) sistemul LKAS (Lane Keeping Assist System), care detectează poziția mașinii între liniile de demarcație ale benzii de rulare și induce automat corecții în volan pentru a nu depăși dungile. La drumurile lungi și în special pe autostradă acest sistem, odată ce ți-au trecut temerile „dar oare chiar face singură asta?!”, induce un mare sentiment de siguranță și confort. Totuși, mâinile trebuie ținute permanent pe volan, altfel computerul de bord te avertizează insistent și dezactivează sistemul.

Una peste alta, un Niro full-option ajunge să depășească 30.000 de euro, bani pentru care ai la dispoziție o mașină extrem de bine echipată din punct de vedere al siguranței și confortului. Singurul mare minus de pe lista de opțiuni este lipsa unui sistem care să parcheze singur mașina. Păcat și de faptul că nu există posibilitatea tracțiunii integrale, ceea ce ar fi sporit cu siguranță atractivitatea modelului.

CONCLUZIE

În unele privințe, KIA Niro Hybrid mi-a întrecut așteptările, în altele nu. Trăgând linie, plusurile mașinii sunt mult mai multe decât minusurile, iar, dacă aș avea 30.000 de euro de dat pe o mașină eco, aș lua destul de serios în calcul crossover-ul coreenilor.

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-513
KIA Niro e un pachet interesant, care trebuie analizat ceva mai atent

Sistemul hibrid mi se pare foarte pertinent, atât în privința consumului (mai ales în regim urban), cât și a performanțelor. Dotările de top vin la prețuri foarte atractive, așa încât Niro Hybrid ajunge să ofere un foarte bun raport preț/echipare dacă ești pretențios și „dai iama” în lista de opționale.

Per ansamblu, viața la bordul mașinii este plăcută, cu spațiu suficient, ergonomie bună și calitate generală reușită.

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-515
Păcat că suspensia e cam rigidă și că nu există sistem 4×4

Nu prea mi-a plăcut suspensia, cam rigidă pentru ce mă așteptam de la un crossover. Iar cutia automată cu dublu-ambreiaj o găsesc cam complexă față de soluția e-CVT propusă de japonezi pentru hibridele lor. Și rămân de părere că mașina ar merita o versiune cu tracțiune 4×4 – adaptarea unui mic motor electric pe puntea spate nu cred că e chiar așa de complicată și scumpă.

În principiu, avem destul de multe SUV-uri și crossover-uri compacte în zona 25-30.000 euro. Niro Hybrid se diferențiază în mod clar de acestea prin consumul mult mai bun, dar și prin nivelul de confort și siguranță foarte ridicat. În schimb, spațiul oferit e la nivelul crossover-urilor din zona 20.000 euro, iar lipsa tracțiunii 4×4 va fi pentru unii un mare minus.

test-kia-niro-hybrid-ecoprofit-514
Dacă aș vrea o mașină hibridă până în 30.000 de euro, cam ăsta ar fi marele duel care mi-ar ridica întrebări. Mai mari chiar decât rațiunea de a exista a ceainicului uriaș din fundal…

Personal, aș avea o mare dilemă dacă ar fi să aleg între KIA Niro Hybrid și Toyota Auris Hybrid Touring Sports. Însă pentru cineva care folosește mașina preponderent în mediul urban și peri-urban, crossoverul hibrid al coreenilor devine în mod clar mai tentant.

În ce privește concurența fratricidă cu Sportage, pentru mine e simplu: nu mă interesează dieselul, iar benzinarul automat e prea gurmand față de Niro Hybrid. Mai degrabă m-aș lăsa atras în „mrejele” lui Soul EV pe fondul ecotichetului care se anunță atât de generos. Of, mă cam pun în încurcătură coreenii ăștia!

REVIEW OVERVIEW
Imagine și percepție public
8
Design exterior
7
Ambianță interioară
8
Caracter practic
7
Performanțe dinamice
8
Manevrabilitate și comportament
7
Consum
9
Raport preț / utilitate
7
Raport preț / dotări
9
Raport preț / caracter eco
8
SHARE