Cine ce vrea la COP21?

cop21 paris 2015 summit schimbari climatice - ecoprofit 202

Națiunile dezvoltate vor să-și continue expansiunea economică, în timp ce națiunile în curs de dezvoltare sau nedezvoltate doresc să-și crească nivelul de trai și al economiei. Țările cu o economie puternic dependentă de cărbuni, petrol sau gaze naturale au interesul de a nu renunța la modelul de business care le asigură prosperitatea. Asta în timp ce țările mici și care sunt cel mai mult afectate de schimbările climatice le cer țărilor dezvoltate să-și asume responsabilitatea. Iată cam ce dorește fiecare de la ceea ce se preconizează a fi probabil cele mai dure negocieri din istoria umanității:

1Africa Group

Grupul țărilor africane are din ce în ce mai multă forță în cadrul negocierilor pe teme climatice. Este un grup ”pestriț”, conținând atât țări care produc petrol (în nordul continentului), dar și țări vulnerabile (cele din zona sub-Sahariene).

Țările africane militează în principal pentru adaptarea marilor puteri industrializate la o economie care să scadă impactul asupra climatului. De asemenea, se concentrează pe ”finanțele climatice”, reclamând ajutor financiar pentru a depăși etapa dezvoltării bazate pe combustibilii fosili și a investi în surse regenerabile pentru producerea energiei.

2AILAC (Alianța Independentă a Americii Latine și a Caraibelor)

Acest grup promovează acțiunile pozitive în privința schimbărilor climatice, nu doar din partea celorlalte națiuni, ci și în privința propriilor economii (majoritatea în curs de dezvoltare). Printre prioritățile acestui grup se numără o mai mare focusare pe adaptarea dezvoltării la noile condiții climatice, precum și asigurarea unei colaborări mai strânse cu nordul (în special SUA) în privința planurilor și măsurilor de combatere a poluării.

3AOSIS (Asociația Statelor Insulare)

Probabil cea mai puternică voce morală din cadrul negocierilor COP. Pentru aceste state, creșterea nivelului apelor mărilor și oceanelor reprezintă cea mai mare amenințare existențială. Una dintre prioritățile acestui gup o reprezintă impunerea limitării creșterii temperaturii globale cu maximum 1,5 grade Celsius în loc de 2 grade Celsius.

Ceea ce presupune accelerarea măsurilor de reducere a poluării din partea națiunilor dezvoltate. Dar și asumarea responsabilității acestora, prin contribuții financiare (”despăgubiri climatice”), dat fiind că, în cazul multor insule, viitorul va aduce dispariția, iar adaptarea nu va mai fi posibilă decât prin relocarea populației.

În sprijinul AOSIS a fost creată și platforma ”Climate Vulnerable Forum”, prin care atât națiunile insulare direct amenințate, cât și cei care simpatizează cu situația acestora, pot propune planuri pentru limitarea creșterii temperaturii globale cu doar 1,5 grade Celsius.

4BASIC (Brazilia, Africa de Sud, India, China)

Aceste patru țări, cu economii emergente în dezvoltare accelerată (dar care se numără și printre marii poluatori ai lumii), alcătuiau un grup cu o puternică influență în cadrul summit-urilor COP. Până nu demult, încercau să obțină derogări, justificând că economiile lor emergente nu pot face față măsurilor drastice. Mai nou, însă, au ajuns să pună presiune pe țările foarte dezvoltate pentru ca acestea să-și îndeplinească angajamentele – deoarece în ultimii ani s-a demonstrat că multe dintre marile puteri nu s-au ținut de cuvânt, deși le cer celorlalte țări să-și țină în control poluarea.

5Brazilia

Despre brazilieni se spune că au un corp diplomatic versat, având un cuvânt greu de spus în cadrul negocierilor COP. Însă, pe plan intern, lucrurile nu stau la fel de bine, din cauza intereselor în privința forajului marin și al eșuării combaterii defrișărilor masive. La COP21, Brazilia ar putea încerca să combată acele măsuri care să contravină intereselor sale economice principale.

6Canada și Australia

Aceste două țări, având unele dintre cele mai dezvoltate economii de pe mapamond, se numără și printre marii poluatori din cauza programului intensiv de extracție a petrolului ”tar sand” (Canada), respectiv a puternicului sprijin acordat sectorului cărbunilor (Australia). Iată, însă, că recent au avut loc niște schimbări guvernamentale de amploare în ambele țări, noile conduceri promițând renunțarea cât mai rapidă la combustibilii fosili. Rămâne de văzut dacă promisiunile făcute electoratului vor fi susținute și la COP21.

7China

Cum un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial sunt cauzate de țara cu populația cea mai numeroasă de pe mapamond, este destul de clar că negocierile COP sunt foarte sensibile când vorbim de China. Însă analiștii sunt optimiști, atât datorită recentului acord istoric cu SUA privind colaborarea pentru a combate poluarea, dar și datorită programelor guvernamentale foarte generoase privind reducerea amprentei de carbon, renunțarea la cărbuni și sprijinirea mobilității electrice.

De altfel, după COP15, de la Copenhaga, din 2009, China s-a transformat din ”blame gamer” (”jucătorul pe care toată lumea dă vina”) într-un partener constructiv, ba chiar un exemplu pentru celalte puteri, în multe privințe. Totuși, pe plan intern guvernul reușește cu greu să facă față schimbărilor de amploare din economie și există temeri privind capacitatea efectivă de a-și atinge obiectivele ambițioase fără a intra într-o criză fără ieșire.

8G77+China

G77 este așa-numitul ”mega-grup” al țărilor în curs de dezvoltare, grup susținut în mod oficial și de China. Este un grup cu o conformație interesantă, fiind alcătuit atât din țări foarte sărace (în special de pe continentul african), dar și de țări bogate, cum ar fi Arabia Saudită, unul dintre cei mai mari producători de petrol din lume.

Mulți consideră acest grup o încercare oarecum subversivă a câtorva națiuni (în special care se bazează pe resurse fosile) de a se folosi de temerile (și sprijinul) țărilor slabe pentru a pune presiune pe țările dezvoltate în direcția angajamentelor financiare. Există posibilitatea ca o mare parte din fondurile de ajutorare a țărilor vulnerabile să ajungă, de fapt, la țările mai mari, care să deturneze pur și simplu banii în interesul propriu, poate chiar legat de exploatarea resurselor fosile.

Un fel de ”cal troian” la COP21, pe care diplomații vor trebui să îl trateze cu mare atenție, dar care riscă și să pună piedici discuțiilor constructive. Nu sunt puțini cei care susțin că acest grup este puternic sprijinit de corporațiile Big Oil, dar rămâne de văzut dacă vom avea parte, într-adevăr, de o influență negativă. UNCFFF a declinat în mod oficial orice parteneriat cu reprezentanții companiilor din petrol, cărbuni și gaze naturale la COP21, ceea ce crește credibilitatea acestui summit în ochii organizațiilor de mediu și a societății civile.

9India

O altă națiune cu o economie emergentă în puternică expansiune, dar și cu mari probleme de poluare. Recent, însă, India a demonstrat o puternică voință de a rezolva aceste probleme, punând la punct un plan impresionant de investiții în energii regenerabile. La COP21 este de așteptat ca India să vină cu garanții că va depune tot efortul și are capacitatea de a duce la bun sfârșit tot ce și-a propus.

Foarte interesant, India a început să fie un negociator foarte abil în cadrul conferințelor COP, unii remarcând tendința acestei țări de a atrage nu doar interesul investitorilor în energii regenerabile, dar și pe cel al investitorilor în tehnologie. S-ar putea ca, la COP21, să aflăm că India are șanse să devină un adevărat hub pentru ”energia verde”, ceea ce ar putea asigura o dezvoltare economică foarte interesantă pe viitor acestei țări. Mai mult, India are potențialul de a deveni un exemplu pentru marile puteri privind succesul implementării programelor anti-poluare. Cel puțin la nivel teoretic.

10LMDC (Like Minded Group of Developing Countries)

Nu este un grup propriu-zis, ci mai degrabă o asociere de grupuri de țări, cu un interes comun: acela de a apăra principiul diferențierii între țările dezvoltate și cele nedezvoltate sau în curs de dezvoltare. Ceea ce înseamnă mai multe obligații pentru țările dezvoltate decât pentru cele din LMDC – unde se numără China, India sau Malaezia (țări cu economii emergente în puternică dezvoltare), Bangladesh (o țară vulnerabilă) sau Venezuele și Arabia Saudită (ale căror economii bazate pe petrol riscă să devină extrem de vulnerabile).

11Producătorii de petrol

Țările care se bazează pe exploatarea de petrol și gaze joacă, în mod tradițional, rolul lui ”gică contra” la summit-urile COP, iar la COP21 nu sunt motive să vedem o schimbare a strategiei. În principiu, acțiunile de combatare a schimbărilor climatice reprezintă un pericol direct la adresa modeului de business după care funcționează economiile lor, iar filosofia unor țări precum Arabia Saudită îmbrățișează în mod oficial varianta climato-scepticilor, care contestă viabilitatea încălzirii globale cauzate de activitatea umană.

Totuși, într-o notă optimistă, semnalele din ultima vreme ne arată că și aceste țări au devenit conștiente de importanța pe care o vor avea energiile regenerabile în viitor. Așa încât, încet, dar sigur, chiar și țările petroliere se pregătesc pentru un viitor parțial verde, având planuri de investiții în diverse proiecte de mare anvergură. La COP21 este de așteptat, așadar, măcar să nu fie împotriva sprijinirii sectorului regenerabilelor, dar vor susține păstrarea în paralel și a economiei bazate pe combustibilii fosili, chiar dacă la un nivel mai redus. Unul dintre argumente se pare că va ține de prețul scăzut al petrolului, care ar putea ajuta economia globală (într-o perspectivă care elimină din peisaj exact poluarea…).

12Rusia

”Calul negru” al summit-urilor COP, Rusia și-a demonstrat de multe ori în trecut frustrările privind poziția sa în peisajul geopolitic mondial, uneori blocând negocierile fără motive serioase. Nici de data asta nu este de așteptat o atitudine constructivă din partea Rusiei, dar Putin a anunțat că nu se va opune unor măsuri coerente. Cu alte cuvinte, s-ar putea ca prezența la COP21 să fie pentru ruși un motiv de șantaj negociere politică în relația cu UE, NATO și SUA, considerentele de ordin climatic ajungând în plan secund.

13SUA

”Jandarmul planetei” este blamat pentru o bună parte din problemele geopolitice și economice din ultimii o sută și ceva de ani. Iată, însă, că administrația Obama a dat dovadă recent de una dintre cele mai puternice și credibile dovezi de implicare serioasă în combaterea poluării.

Însă noul ”Clean Power Plan” propus de americani, deși arată foarte frumos de afară, se luptă cu o mare ostilitate pe plan intern, în principal din partea senatului, în mare parte sprijinit de companiile din sectorul combustibililor fosili. Nu trebuie uitat nici faptul că Obama este pe final de mandat, deci la COP21 promisiunile sale cu siguranță nu vor avea așa de multă greutate.

14UE (Uniunea Europeană)

Europa este, în mod tradițional, un ”lider climatic” – de exemplu, cele mai multe țări din UE au introdus înaintea celorlalte națiuni obiective ținând de energia regenerabilă sau scheme de ”carbon trading”. Pe de altă parte, însă, Uniunea Europeană se confruntă, mai mult ca niciodată, cu pericolul destabilizării, de la criza Grexit până la criza imigranților și, mai nou, valul de temeri din cauza atacurilor teroriste.

Din această cauză, analiștii consideră că vocea UE nu va mai fi la fel de fermă la COP21 ca înainte, iar unele țări europene s-au declarat chiar ostile noilor măsuri – Polonia, de exemplu, a declarat în mod oficial că propunerile sunt împotriva interesului național al polonezilor. Iar alte țări cu probleme economice speră să se bazeze în continuare pe resursele fosile pentru a ieși la liman, ceea ce poate reprezenta un adevărat fitil.

Oficial, cel puțin, Uniunea Europeană declară, prin vocea cancelarului Angela Merkel, dar și a principalelor puteri europene din G7, că este pregătită pentru noile măsuri care se vor adopta la COP21, ba chiar vin cu propuneri ambițioase de reducere a poluării. În același timp, însă, este de așteptat și o atitudine de tip ”tragere de mânecă” la adresa celorlalte națiuni industrializate, fiind pregătit un set de măsuri denumit ”Energy Union Package”, care ar constrânge suplimentar celelalte țări să-și ia angajamentul de a reduce poluarea.

15Umbrella Group (Canada, Australia, Noua Zeelandă, SUA, Japonia, Rusia)

Nu vorbim de un grup propriu-zis, ci de o clasificare a marilor țări dezvoltate care nu fac parte din Uniunea Europeană. Ca punct comun, aceste țări dezvoltate au adus de fiecare dată contraargumente ținând de ”politica financiară climatică”, de ajutorare a celorlalte state, mai puțin sau deloc dezvoltate (de înțeles, deoarece o astfel de politică le afectează economiile proprii, în primul rând).

De asemenea, este de urmărit la COP21 dacă aceste țări vor continua să militeze pentru măsuri fără caracter obligatoriu sau vor accepta tacit necesitatea unor măsuri punitive. Din punct de vedere geopolitic, apare temerea că liderii acestor țări nu vor să cedeze capitalul de putere pe care îl dețin acum în deciziile la nivel global – deci COP21 va fi și un bun exercițiu al ”îmblânzirii” orgoliilor.

AFLĂ MAI MULTE DESPRE COP21 PARIS 2015