Criza ”Grexit”. Sau cât de cinic este să privești totul prin prisma cifrelor

E rău sau bine dacă Grecia iese din Uniunea Europeană? Surprinzător, unii consideră că acest lucru ar fi benefic. Deși e o concepție eronată - iată de ce.

editorial grecia - oraan

Cu câteva zile înainte de marele referendum din Grecia, prin care poporul este invitat (de fapt, manipulat) să decidă dacă e cazul sau nu să iasă din Uniunea Europeană, am descoperit, oarecum surprins, poziția tranșantă a celor din industria auto referitor la criza din Grecia.

Pe scurt, grupul de lobby al industriei auto germane consideră că ieșirea Greciei din Uniunea Europeană (oarecum hilar denumită ”Grexit”) ar fi de bun augur pentru stabilitatea zonei euro. Deci, repet: industria auto germană este ÎN FAVOAREA ieșirii Greciei din Uniunea Europeană. Este elocvent mesajul lui Matthias Wissmann, președintele VDA (Asociația Germană a Industriei Auto):

Grexit nu mai trebuie privită ca un tabu, ci ar putea contribui la stabilizarea zonei euro

Explicația este simplă: criza din Grecia afectează încredea populației în economia europeană, iar asta se vede în evoluția vânzărilor de mașini noi. Care, în mai, a avut cea mai redusă creștere din 2014 încoace. Și, chiar dacă în Grecia s-a înregistrat o creștere a vânzărilor de mașini noi în primele 5 luni ale anului, numărul total fiind de aproape 35.000 de unități, piața este prea mică pentru a mai conta în calculele generale ale marilor constructori auto.

După părerea mea, este o poziție foarte cinică.

Acum, din punct de vedere politic, sunt extrem de încurcate ițele, recunosc. E plin internetul zilele astea de opinii mai mult sau mai puțin avizate cu privire la criza din Grecia, iar eu chiar nu am pretenția că aș fi specialist în geopolitică. Mai ales că am urmărit sporadic subiectul.

Dar mi se pare deja exagerat tablul ăsta, în care arunci o nație la gunoi pentru că nu dau bine cifrele. Prea a devenit o normalitate absurdă ca aceste corporații să ia decizii bazate strict pe cifre, fără a avea în vedere că, până la urmă, aceste cifre și aceste decizii afectează viața oamenilor. Societatea este formată din oameni, nu din cifre, eu așa știu.

Volkswagen sau BMW Group declară foarte senini pentru Automotive Newssprijină soluția care are un impact cât mai redus asupra piețelor de capital. Evident, este o poziție pe care o au și restul producătorilor auto, și nu doar din Germania. Doar că unii preferă să nu o expună public.

Deci iată diferențierea cât se poate de clară între CLIENT și CONSUMATOR

În primul caz, ”clientul nostru – stăpânul nostru” înseamnă că firma care produce niște lucruri sau care prestează niște servicii are tot interesul să-și mulțumească clientul. Evident, condiția fiind să nu meargă până în pânzele albe cu concesiile, pentru că, nu-i așa, trebuie să câștige suficient pentru a-și asigura existența în continuare. Clientul există într-o societate în care se aplică principii etice, de preferat de ambele părți.

Într-o astfel de societate, în care sunt deservite necesitățile reale ale clientului, lucrurile evoluează de la sine dacă se pune accentul pe calitate. Calitatea atrage după sine încrederea. Încrederea înseamnă creșterea popularității. Creșterea popularității aduce mai mulți clienți, deci duce la creșterea afacerii. Creșterea afacerii duce și la creșterea economică.

Dacă economia crește, toată lumea are de câștigat. În afara mediului înconjurător, dacă managementul resurselor este defectuos. Există, însă, soluții pentru o dezvoltare sustenabilă: de la apelarea la sursele de energie regenerabilă (care înseamnă energie ieftină și nepoluantă) până la reciclarea inteligentă a produselor care ies din uz, ceea ce scade presiunea asupra mediului înconjurător.

Deci un sistem bazat pe CLIENȚI înseamnă sustenabilitate

În al doilea caz, consumatorul este un client hipnotizat, dresat și păcălit de cel care îi furnizează produsele și serviciile, pe principiul ”you buy shit you don’t need”. Consumatorul trebuie obligat să cumpere din ce în ce mai mult, pentru ca vânzările să crească din ce în ce mai mult. Pentru binele consumatorului? Nu, nicidecum, pentru ca profiturile vânzătorilor să fie din ce în ce mai mari.

Lăcomia pentru profituri impune accelerarea proceselor și, automat, se ajunge la privilegierea cantitativului în detrimentul calității. De asemenea, concurența loială devine un impediment în calea atingerii obiectivelor, deci proliferează practicile negative și sistemul de control este corupt foarte rapid.

Producerea unor cantități mari înseamnă exploatarea intensivă a resurselor. Reducerea cheltuielilor (pentru a maximiza profiturile) presupune producerea cât mai ieftină a energiei, din surse poluante. Dar eficientizarea costurilor mai înseamnă și scăderea salariilor sau a numărului de oameni angajați. Efectele pe termen mediu și lung? Creșterea exponențială a poluării și a costurilor asociate, respectiv scăderea drastică a economiei – care, însă, nu sunt vizibile pe termen scurt, fiind eclipsate de creșterea explozivă a profiturilor.

Deci un sistem bazat pe CONSUMERISM duce la colaps

Ei bine, ”Grexit” mi se pare că este primul pas al colapsului actualei societăți europene, iar criza grecilor scoate la iveală, de fapt, funcționarea total eronată a Uniunii Europene de până acum.

Ar trebui ca ultimii 25 de ani de tranziție din România să vină în sprijinul afirmației mele. Unii s-ar putea să mă contrazică: de când am scăpat de comunism și am intrat în UE, uite cât de mult am evoluat. Da, am evoluat din perspectivă CONSUMERISTĂ.

Oare peste câți ani va fi rândul României să fie aruncată la ”groapa de gunoi” a Europei?

La suprafață ne îmbătăm cu apă rece (”creștere economică, creșterea nivelului de trai, creșterea pensiilor și salariilor, scăderea impozitelor”, etc), în timp ce economia se șubrezește din ce în ce mai mult, marile puteri fiind principalii beneficiari ai resurselor și capacităților noastre. Iar când România nu va mai fi atractivă pentru ”big boys”, vom ajunge și noi într-o criză, probabil botezată ”Roexit”.

Grecii au cam avut ghinion: se spune că ar fi ceva mai leneși ca noi, dar au și mult mai puține resurse. Cum plaje însorite se găsesc și pe la alții, Grecia poate să părăsească UE-ul fără probleme, de fapt. Pentru că marile puteri și corporațiile nu mai au ce să stoarcă din țara mediteraneană.

Mă rog, Grecia mai prezintă un mic interes strategic pe fondul războiului rece modern dintre Rusia și SUA, via UE. Dar, din punct de vedere financiar, Bruxelles-ul nu mai este interesat de o țară falimentară. Mie mi se pare un mesaj foarte clar, chiar dacă ni se vântură prin mass-media propaganda ”UE să rămână unită” și ”datornicii trebuie să-și plătească datoriile”.

Concluzia mea este că, prin declarațiile pro-Grexit, constructorii auto pur și simplu demonstrează că fac parte dn tagma corporațiilor meschine, care ne asigură un viitor sumbru (în primul rând din perspectiva poluării, dar și socio-economic). Deci merită penalizate. Problema este că oamenii sunt, deocamdată, consumatori. Când vor redeveni clienți, își vor redescoperi și drepturile, dar și forța de a schimba modul de gândire a acestor corporații. Deocamdată, sacrificăm niște greci și, in memoriam, vom viziona compătimitor celebrul ”Zorba grecul”.