”Mironov”. Sunt sigur că prima stație spațială pe care o va inaugura România în spațiu va purta acest nume. Pentru că ”Mironov” este sinonim cu mișcarea SF pornită înainte de ’89 în România. Pentru că ”Mironov” îmi amintește de curiozitatea incredibilă și apetitul pentru cunoașterea necunoscutului pe care mi le-am dezvoltat în copilărie și adolescență urmărindu-i emisiunile, citindu-i articolele și ascultându-i îndemnurile de a citi SF. Nu în ultimul rând, pentru că ”Mironov” și-a pus amprenta asupra concepției mele despre viață și viitorul ei, iar Ecoprofit.ro are la bază o lespede inscripționată ”Mironov”.

L-am întâlnit pentru acest scurt interviu (de fapt, mai mult o discuție generală) în redacția ”Știință și Tehnică”, degajând același aer deschis și nerăbdător să-ți împărtășească secretele vieții, la fel ca acum zeci de ani, când aveam contact cu el doar prin intermediul ecranului televizorului. Știam că o să urmeze niște momente care-mi vor rămâne adânc întipărite în memorie, deoarece Alexandru Mironov este unul dintre oamenii care, fără efort, te marchează pe viață. Ceea ce probabil veți înțelege citind rândurile următoare.

Aș vrea să începem cu o întrebare scurtă: credeți că avem viitor?

Viitorul nu este ceva de care am noroc sau n-am noroc să dau peste el. Viitorul îl facem cu mâinile noastre. Și eu cred că scriitorii care au greutate chiar au schimbat lumea.

Dacă îți lași imaginația să lunece spre viitor, cine știe cât de importantă poate deveni o idee

De altfel, scriitorii de science-fiction sunt luați în serios cel mai mult de către futurologi. Eu m-am întâlnit în două rânduri cu o grupare de futurologi pe care îi strânge Adrian Curaj în cadrul unor simpozioane ”Crazy Futures”. Da, în traducere ”viitoruri nebune”, deoarece regula de bază este că o idee nu e luată în seamă decât dacă e suficient de nebună. M-am convins că toți acești futurologi, care-l aveau în frunte pe Jim Dator (reputatul profesor de futurologie la Universitatea din Hawai), toți citesc SF. De ce? Simplu: dacă îți lași imaginația să lunece spre viitor, cine știe cât de importantă poate deveni o idee.

A demonstrat-o Jules Verne, care, fără să-și dea seama, a marcat secolul XX construind încă din secolul XIX tot felul de trăznăi (așa erau considerate pe vremea lui). Cărțile lui au avut tiraje de sute de milioane de exemplare, în toate limbile pământului, iar unele dintre ideile lui au ajuns să îi inspire pe alții într-o măsură mai mică sau mai mare. Iar acum noi trăim într-o lume pe care Jules Verne, inconștient, a prefigurat-o în multe aspecte. La fel au făcut Isaac Asimov, Philip K. Dick, frații Strugațki și mulți alții.

Un alt exemplu: legile roboticii gândite de Asimov sunt perfect logice, iar astăzi sunt folosite de roboticieni. Iar în ultima vreme, în construirea roboților și a inteligenței artificiale s-au amestecat și evoluționiștii, iar legile lui Asimov, la fel ca și legile lui Murphy, au aplicații clare în acest domeniu și contribuie la evoluția roboticii. De aceea creierele electronice au devenit capabile să învețe, a început să aibă loc și selecția naturală în lumea roboților și… cine știe spre ce ne ducem.

Deci, da. Răspunsul la întrebarea dacă vom avea viitor este DA. Fără îndoială.

Ei bine, Ray Kurzweil susține că știe spre ce ne ducem. Conform acestuia, în jurul anului 2030 (deci peste doar 15 ani!) va avea loc momentul de singularitate, în care inteligența artificială se va combina cu Homo Sapiens. Nu e doar o idee SF, deoarece acest lucru deja se întâmplă. Și avem multe exemple:

  • ochelarii, de exemplu, nu sunt în firea lucrurilor, sunt dispozitive care, pentru unii, au devenit parte integrantă din ființa lor; însă lucrurile evoluează, pentru că de la ochelari purtați pe nas am ajuns la lentile de contact plasate pe globul ocular, iar în curând ochelarii vor ajunge într-o nouă formă direct pe spatele retinei, rezolvând problemele de vedere într-un mod care azi încă pare de domeniul SF-ului
  • unul din cinci oameni suferă de o problemă de auz, de aceea s-a și ajuns la aparatele auditive; care, la fel ca și ochelarii, au evoluat de la simple dispozitive atașate urechii la implanturi cohleare, iar în curând se va ajunge, sunt sigur, direct la intervenții pe creier și, cine știe, poate vom ajunge să auzim direct undele radio
  • vom ajunge să ne reparăm datorită celulelor stem, o tehnologie care acum începe să facă valuri; de aceea cred că medicina actuală va ieși la pensie destul de repede, pentru că fiecare dintre noi vom ajunge să avem într-o bancă de date propriile celule stem pentru înlocuirea organelor defecte
  • educația se va transforma radical, pentru că se va putea interveni direct pe creier cu microcipuri (poate nanocipuri în viitor) care să-l ajute să proceseze mai rapid

Apropo de SF, îmi amintesc de o nuvelă din copilărie, în care un călător intergalactic asista la decăderea societății umane, ascunsă de o așa-zisă evoluție tehnologică (m-a frapat ideea unei ”centuri de asteroizi” în jurul Pământului formată din deșeuri). Este, practic, o linie pesimistă referitor la viitorul nostru. Credeți că suntem aproape de o criză existențială, date fiind pericolele reale ale poluării și problemele din societatea actuală?

Eu am trăit perioada cea mai periculoasă din istoria umanității: ”Războiul Rece” din anii `80. Când și americanii erau convinși că rușii sunt gata să trimită rachete nucleare peste ocean, dar și rușii erau absolut siguri că americanii vor ataca dintr-un moment în altul.

Șansa a fost ca un spion dublu să fugă din Rusia la americani, pe care i-a convins că e o cacialma. Și doar așa lucrurile s-au liniștit într-un final. Spionul respectiv, nu-i mai rețin numele, a și fost înnobilat de Regina Angliei și a fost decorat de americani pentru acest gest de înaltă trădare, care a salvat, practic, planeta de la un holocaust nuclear.

A fost, așadar, perioada cea mai de temut, pentru că nimeni nu poate realiza cât de mari pot fi consecințele unui război nuclear, mergând poate până la stingerea civilizației noastre. Dar… a trecut, suntem aici și mergem mai departe.

Nu cred că e cazul să ne temem așa de tare și să privim pesimist viitorul nostru

Suntem peste 7 miliarde de ființe umane, care nu înseamnă doar 7 miliarde de guri de hrănit, ci tot atâtea creiere și de două ori mai multe mâini, pentru că toți construim ceva.

Sigur, sunt diverși nebuni și extremiști, care au făcut ca, în unele zone, după secolul XX să urmeze secolul XI, după cum bine spunea cineva. Jihadiști creștini erau și pe vremea aia, sunt și acum, iar în secolul cruciadelor creștinismul s-a făcut de râs pentru o lungă eternitate, să mă exprim eufemistic. Putem găsi o grămadă de minusuri și de pericole, dar adevărul este că oamenii nu au dispărut, ci au proliferat și s-au dezvoltat, în ciuda amenințărilor, a vicisitudinilor și piedicilor.

Teoria spune că în 2030 va interveni un element decisiv în evoluția civilizației: femeile vor prelua puterea. Eu cred că o planetă a mamelor este una în care femeile nu conduc plutoane de execuție și nu poartă bombe pe corp. Va fi momentul care va liniști mult lucrurile, sunt convins că revenirea la matriarhat ne va salva de potențialul pericol al autodistrugerii.

Recomand două cărți scrise de Kim Stanley Robinson, care sunt chiar tentative de a construi lumea de mâine. Una se numește ”2312” și a fost scrisă în 2012, practic autorul povestind istoria următorilor 300 de ani ai omenirii. Da, teroriștii vor mai exista și chiar se vor pregăti pentru un atac decisiv… pe planeta Mercur, unde oamenii s-au stabilit de puțină vreme. Marte e de mult locuită și civilizată, dar probleme cu locuitorii de pe centura de asteroizi, care vor independența.

În al doilea rând, este vorba de o trilogie dumnezeiască: ”Marte Roșu”, ”Marte Verde”, ”Marte Albastru”. O istorie a transformării planetei Marte, care urmează să fie locuită de marțieni, nimeni alții decât oamenii plecați de pe Terra și care chiar pornesc la un moment dat un război pentru eliberarea din lanțurile Terrei… Aceste cărți conțin multe idei care acum ni se pot părea hilare, dar probabilitatea ca ele să se întâmple e departe de a fi zero.

Indiferent de provocări, lucrurile merg mai departe

Gândiți-vă doar că am purta această discuție undeva prin secolul XI sau XII, într-o lume extrem de înapoiată față de prezent. Iar eu v-aș spune ”să vezi cum vor zbura oamenii cu niște calești uriașe sau vor comunica nu prin porumbei călători, ci printr-o cutiuță diavolească”. Cum să credeți asemenea grozăvii, pe care nu puteți nicidecum să le înțelegeți în condițiile respective? Și totuși, azi aceste ”grozăvii” sunt pur și simplu normale.

Ei, mergând pe același principiu, parcă tot ce am spus până acum despre viitor nu mai pare de necrezut, nu-i așa?

Să luăm exemplul ideii SF a lanțului de gunoaie care înconjoară pământul. Japonezii deja vin cu o soluție: un fel de ”măturător” cosmic magnetic, gândit să strângă deșeurile din spațiu – glumind, cam la fel cu o fac și binecunoscuții conaționali care strigă ”fiare vechi cumpăăăăr”. Deja s-au adunat zeci de mii de resturi metalice, gravitând în jurul Pământului. Și noi suntem cauza lor, deoarece noi le-am produs de-a lungul anilor și acum amenință orice satelit sau stație orbitală. Deci uite că am creat o problemă, dar am găsit și soluția la această problemă.

Există, însă, un pericol mult mai mare decât autodistrugerea: corpurile cerești ”vagaboande”, care vin dinspre centura de asteroizi sau provin de la comete, etc. ONU a înființat o comisie specială, care într-o vreme a fost condusă chiar de Dumitru Prunariu, comisie care are rolul de a veni cu soluții împotriva acestor riscuri devastatoare. Și s-au găsit deja astfel de soluții, e adevărat, extrem de costisitoare.

Un pericol comun ne-ar strânge laolaltă pe toți oamenii și ne-ar schimba decisiv modul de a ne vedea unii pe alții

Dar eu cred că ar fi benefic pentru noi, ca umanitate, să trecem printr-un astfel de moment de cumpănă acum. Adică să descoperim că se îndreaptă un obiect periculos spre noi, un asteroid sau un meteorit de mari dimensiuni. Lucru care ar speria toate marile națiuni, care ar fi forțate să renunțe la disensiuni și să se coalizeze pentru a pune la punct un plan de salvare, de evitare a coliziunii cu obiectul respectiv. De exemplu, să se trimită o navă care să acroșeze obiectul și să-i schimbe traiectoria, sau să-l distrugă. Sunt multe idei în acest sens.

Important este, însă, că ar fi un moment care sigur ne-ar strânge laolaltă pe toți oamenii în fața unui pericol comun și, cine știe, ne-ar schimba decisiv modul de a ne vedea unii pe alții.

Cum vedeți societatea umană din punct de vedere al evoluției, am trecut de stadiul de bebeluș, suntem adolescenți sau putem vorbi deja de maturizare?

Exact cum zicea Arthur C. Clark, sfârșitul copilăriei e aproape. Cred că încă mai suntem copii, dar știm deja să ieșim în spațiul cosmic, am ajuns pe lună, am construit stații orbitale. Am învățat să folosim punctele Lagrange (punctele în care se echilibrează atracția gravitațională a Pământului, Lunii și Soarelui) și acolo se vor construi primele orașe spațiale serioase, cu laboratoare și fabrici.

Marius Piso, președintele ROSA (Agenția Spațială Română) spune că sunt cel puțin 40 de mari proiecte economice privind luna. Companiile de minerit își pregătesc investițiile pentru activitățile de extracție pe lună, iar asta nu este o glumă. Deocamdată nu se poate, deoarece activitatea cosmică este în mâinile guvernelor. Dar, odată eliminate barierele, oamenii cu bani vor ”privatiza” spațiul cosmic…

Nu realizăm, dar lumea s-a dat deja peste cap

În prima zi a fiecărui an, în 1 ianuarie, la 3 dimineața, primesc telefon de la un prieten din Sao Paolo, care îmi spune: ”Alexandru Mironov, îți telefonez de anul trecut”. În același moment, el este în trecut, eu în viitor… Acum e un lucru care ni se pare firesc, iar asta se datorează unui mic aparat inventat de om: telefonul mobil. Care cred eu că este cea mai importantă invenție din istoria omenirii. Unii spun că ar fi internetul, dar eu îl văd doar ca pe un adaos, ”celularul” având rolul cel mai important pentru unificarea omenirii.

Ca exemplu, am fost într-un safari, în Tanzania, pe care l-am ”deturnat” pentru a vizita așa-numitul Paradis, locul unde, după ruperea terenului, au apărut straturi geologice extrem de vechi, unde arheologii au găsit primii hominizi, de acum 4 milioane de ani. În același loc există de mii de ani triburile Massai, acei luptători teribili, care devin maturi după ce omoară un leu sau un leopard. Ei bine, închipuițiv-vă acești oameni dezbrăcați, care vorbeau la telefonul mobil în timp ce-și purtau sulița prin junglă… Este o imagine neverosimilă, nu-i așa? Dar care demonstrează cât de rapid ne îndreptăm spre maturizare.

Automobilul cam pe ce loc îl vedeți între invențiile care definesc lumea noastră modernă?

Sunt automobilist de mult timp, nu am încotro și trebuie să folosesc de multe ori mașina. Însă faptul că există acest criminal e o dramă, sincer. Dacă la Sfântul Petru telefonul mobil va avea poarta larg deschisă spre Rai, automobilul nu va avea acces și va fi trimis direct în măruntaiele Iadului…

Automobilul? Faptul că există acest criminal e o dramă, sincer

Automobilul îl văd ca principalul dezorganizator de democrație: ne separă unii de alții, necesită semafoare, legi restrictive, o infrastructură care a afectat mediul, etc. Automobilul consumă degeaba hidrocarburile de care s-ar putea ca în viitor să avem mare nevoie pentru supraviețuire, când vom fi peste 14 miliarde de suflete. Motorul cu ardere internă poluează și pur și simplu ne otrăvește.

Din păcate, mașinile nepoluante (electrice, pe hidrogen sau cu alte soluții de propulsie) sunt încă departe de popularizarea în masă, deoarece opoziția fabricanților de automobile clasice și a firmelor petroliere este teribilă. Vânzătorii de petrol au făcut o înțelegere cu bancherii, fabricanții de automobile și constructorii de șosele și ne-au prins într-o combinație din care ne zbatem să ieșim, în timp ce încărcăm cu dioxid de carbon atmosfera și contribuim din plin la efectul de seră. E o conspirație clară, de ce să ne ascundem după deget…

Mircea Malița, într-o carte celebră prin anii `60, ”Cronica Anilor 2000”, o carte fundamentală pentru generația mea, spunea că ”omul anului 2000 va fi uluit să constate că strămoșul său din anul 1960 se urca în fiecare dimineață la volanul unei mașinării ucigașe, scumpe și urât mirositoare”. Acum putem spune că Mircea Marița era un naiv, căci uite, la ora actuală suntem tot acolo, iar automobilul stăpânește autoritar planeta.

Asta deși ar fi mult mai simplu și mai eficient de construit un sistem de transport în comun planetar, fără a mai fi nevoie să rămânem tributari automobilului personal.

interviu alexandru mironov - ecoprofit 111Credeți că putem ieși suficient de repede din ”menghinele” poluării pentru a ne păstra sănătatea și integritatea ecosistemului? Sau va trebui să facem eforturi de a ne adapta unui mediu mult mai rău?

Vă răspund cu un exemplu pe care l-a dat Lester Brown, fondatorul World Watch Institute (Institutul de Supraveghere a Pământului): ”Dacă și chinezii vor ajunge la nivelul de consumerism al americanilor, adică fiecare familie să aibă cel puțin o mașină, vor fi obligați să-și asfalteze întreaga suprafață agrară a țării pentru parcări, șosele și autostrăzi”.

Sună absurd, dar deja Beijingul e acoperit de un nor mare de smog, iar ambuteiajele sunt fenomenale. Cred, totuși, că suntem capabili să realizăm din timp efectele nocive și să acționăm pentru a preîntâmpina un dezastru.

Cum îi vedeți pe copii, prinși în capcanele superficialității? Cum credeți că se vor descurca noile generații în fața problemelor din viitor, peste câteva decenii?

Unii sunt prinși, alții nu sunt prinși. Ca întotdeauna, există o elită care gândește. A patra mare putere a lumii nu este mass-media, ci puterea științei și tehnologiei. Care se ridică încetul cu încetul deasupra celorlalte.

Ca întotdeauna, există o elită care gândește

Am făcut un calcul estimativ într-o emisiune de radio cu un fizician și ne-a reieșit că sunt în total un milion de fizicieni care contează pe Pământ. Ei sunt ajutați de circa 4-6 milioane de profesori de fizică. Raportat la cele 7 miliarde de locuitori ai planetei, vorbim, practic, de o mână de oameni care sunt responsabili pentru schimbarea lumii… Cel mai bun exemplu este acceleratorul de particule de lângă Geneva, care a costat peste un miliard de euro – o sumă mică dacă ne gândim că aceiași fizicieni au creat internetul, fără de care azi economia nu mai poate ”respira”.

Îi mai putem pune la socoteală pe matematicieni, care și ei schimbă lumea. Atâta doar că, fiind profesor de matematică, vă pot spune că matematicienii a altă viziune despre schimbarea lumii. Și biologii încep acum să conteze în acest proces de schimbare a lumii și mai sunt și alte domenii care se dezvoltă rapid și a căror contribuție va conta din ce în ce mai mult. Toți aceștia formează adevărata elită a umanității, nu nobilimea, miliardarii și politicienii. Elitele există statistic, fie că vrem sau nu vrem. Lumea se duce mai departe și evoluția ei este forțată de aceste elite.

Sunt și influențe negative (vezi bomba nucleară), dar societatea umană are feedback.

Mark Twain ne oferă o anecdotă frumoasă. La un moment dat, pe când era într-o frizerie, a intrat cineva, un nebun, care le-a spus tuturor celor prezenți că a inventat o chestie grozavă și că le vinde o pălărie de acțiuni pentru un dolar. Twain și alții nu l-au luat în serios pe așa-zisul întreprinzător, dar bărbierul i-a cumpărat acțiunile. Morala: bărbierul a devenit cel mai bogat om dintre ei, deoarece ”nebunul” respectiv nu era altul decât Graham Bell, inventatorul telefonului

Vrei, nu vrei, adevărul te eliberează. Iar generațiile viitorului vor găsi soluții la orice problemă

Mai este un curent pe care azi îl considerăm negativ: hackerii. Ia imaginați-vă că aceștia ar reuși să dezvăluie toate informațiile ascunse marelui public (să ne amintim cutremurul produs de renumitul acum Julian Assange). Ne convine acest lucru? N-o să le convină nici guvernelor și bancherilor, dar nici nebunilor lui Allah. Dar oare cum ar arăta planeta dezgolită de secrete, cum ar fi să știe toți orice despre toată lumea? Ar însemna un mare pas spre telepatia mondială, spre creierul universal.

Credeți că oamenii sunt capabili să salveze planeta? Sau e o idee aiurită, deoarece planeta există de câteva miliarde de ani, iar omenirea de numai câteva sute de mii…

Singura greșeală a evoluției darwiniste este Homo Sapiens. Evoluția s-a înșelat aici. Ne-a făcut pe noi să evoluăm în așa fel încât schimbăm realmente planeta. Norocul este că la un moment dat am început să ne dăm seama că exagerăm și am început să ne adaptăm.

De pildă, sociologul Hans Rosling, inventatorul unor site-uri și diagrame foarte interesante pentru aprecierea cu erori foarte mici a viitorului, spune așa: ”Populația va crește până pe la 14 miliarde, după care va începe să scadă, iar spre 2100, când speranța de viață medie va ajunge la 92,3 ani, numărul de copii va scădea și el și se va ajunge la situația anilor 2010-2020.” De ce este foarte probabil să se întâmple asta?

interviu alexandru mironov - ecoprofit 11Ei bine, accesul la educație va fi universal. Iar fetele vor învăța încă de la o vârstă fragedă că o familie cu 8 copii va fi imposibil de crescut față de o familie cu 2-3 copii, cărora chiar li se pot asigura condițiile pentru o dezvoltare corectă. Deja vedem o scădere a numărului mediu de copii în țări care înainte puneau accentul pe familiile cât mai numeroase. În Italia, numărul de copii a scăzut de la 7-8 pe femeie la doar unu virgulă ceva. În România, medie se situează pe la 2-2,1 copii/femeie. În India, udne majoritatea femeilor aveau de regulă peste 10 copii, acum s-a ajuns la o medie de maximum 3 copii/femeie.

Comunicarea se transformă și ea. În locul marilor ziare și tăiatul copacilor pentru a face hârtie, am ajuns la transmiterea informației prin intermediul unor dispozitive care utilizează foarte puțin material, în principal siliciu. Marii bloggeri, care demonstrează și talent, decin marii scriitori ai lumii, iar cloud-computing face să circule liber toate gândurile și să se lipească acolo unde sunt necesare.

Cultura lumii crește cu o viteză extraordinară și datorită faptului că suntem mai mult legați unii de alții, dar și pentru că în jurul creierului primordial (cel care conține reflexele de apărare și instinctele sexuale) se dezvoltă, ca niște foi de ceapă, straturile noului creier cultural. În curând vom învăța să intrăm în mintea fetusului pentru ca deja de la naștere să beneficieze de un anumit grad de cunoaștere – atunci vom putea vorbi cu adevărat de Homo Sapiens Superior. Și vom fi capabili să salvăm planeta, dacă va fi cazul.

Ce credeți despre globalizare, e bună sau nu? Va șterge ea granițele de naționalitate?

Globalizarea s-a încheiat. Ici-colo mai e câte un satrap care spune că ”de Coreea mea de Nord nu se atinge nimeni”, dar, în mare, toată lumea circulă peste tot. În fiecare secundă în care vorbim, un milion de pământeni ne trec în avioane pe deasupra capetelor…

Țara mea va fi mai mare decât suprafața țării mele

În ce privește naționalitatea, vom gândi altfel. Pentru că, după cum bine vedeți, în deciziile interne ale unei națiuni încep să conteze mai mult cetățenii plecați în alte țări – cum am avut recent exemplul alegerilor, influențate de cei plecați la muncă în Italia, Spania sau Anglia. Depinde și de limbă și de cultură, ne ducem peste tot, vorbim mai multe limbi străine, comunicăm fără probleme.

Bătăliile importante se duc acum în domeniul culturii – cultura dominantă hotărăște noul curs al istoriei.

Cel mai important personaj al României consider că este la ora actuală Nicolae Zamfir, directorul proiectului ELI-NP de la Măgurele, unde există cel mai puternic laser de pe Pământ în acest moment. Deși în SUA avea un salariu mare și posibilități mai numeroase de avansare în carieră, omul a hotărât să revină în țară, a reușit să convingă Uniunea Europeană să-i pună la dispoziție 380 de milioane de euro și a realizat acest super-laser. Este doar un alt exemplu de globalizare: omul a plecat și a muncit afară, dar a revenit apoi în țară, aducând cu el cunoaștere care va crea oportunități de care vor beneficia toți oamenii de pe glob.

Practic, sunteți un mare optimist în privința viitorului nostru ca specie!

Eu sunt un optimist patologic, e adevărat, dar viața însăși îmi arată că am dreptate

Sigur, mai apare câte o excepție, ca Putin, care vrea să refacă imperiul țarist, ceea ce ar însemna să ne întoarcem în secolul XVIII, dar asta nu va dura mult. Sau ca mișcarea ISIS, care convinge mulți tineri să devină extremiști – dă-le acestor tineri de lucru, oferă-le un țel pozitiv, lasă-i să-și fructifice benefic energia și ideile și ai să vezi că vor renunța la atacurile sinucigașe.

Vă propun un exercițiu de imaginație: să vă mutați în anul 1000. Cum e viața? Vă treziți dimineața, dați de mâncare la animale… La oi, nu la porci. Porcii nu existau pe vremea dacilor, au apărut mai târziu, din cauza otomanilor, care în raidurile lor le luau toate oile țăranilor. Dar, pentru că musulmanii nu consumă carne de porc, românii și alte nații vecine călcate de raidurile turcilor s-au adaptat și au început să crească porci în loc de oi, iar mediul s-a schimbat și el odată cu schimbarea noastră.

În anul 1000 vă spălați doar când plouă. Așa se spălau dacii și urmașii lor, deci vă dați seama la ce nivel era igiena. De asemenea, dăunătorii din agricultură sunt o mare năpastă în anul 1000. Nu existau mijloace eficiente de a scăpa de ei, ca azi. Masa principală a oamenilor din anul 1000 este alcătuită din mei – grâul, porumbul, orezul și cartoful sunt departe, la sute de ani în viitor (am putea spune că globalizarea a început odată cu răspândirea acestor alimente de bază în toată lumea).

Dar să lăsăm anul 1000 și să revenim în prezent. Unde îi sfătuiesc pe studenții mei să apeleze la un experiment simplu: pentru o săptămână să ascundă telecomanda de la televizor. Cei mai mulți au o viață mizerabilă în acea săptămână…

Ceea ce ne arată că frecvent facem greșeala de a ne gândi doar la prezent, nu la evoluția față de trecut și la îmbunătățirile enorme de care am beneficiat până acum.

Raportându-mă la trecut, nu am cum să nu privesc optimist viitorul

interviu alexandru mironov - ecoprofit 22