Este o teribilă dramă națională. Și un nou semn că lucrurile trebuie să se schimbe radical

reset romania club colectiv accident - ecoprofit

Trei zile de doliu național pentru cel mai teribil incident de la Revoluție încoace în România. Oameni tineri arși și intoxicați, un număr mare de decese și de răniți și un val de compasiune amestecată cu indignare cum românii nu au mai simțit nici măcar la tragedia bebelușilor arși de vii la o maternitate din București.

Nu e cazul să explic aici de ce, cine e vinovat, cum, câți, etc. Însă mi-a atras atenția o informație: intoxicația cu acid cianhidric, rezultat din arderea materialelor din club. Și care, din păcate, este de așteptat să crească numărul de morți. Buretele ieftin care s-a aprins din cauza artificiilor era alcătuit din poliuretan, aditivi și coloranți. Care, prin ardere în condițiile concentrației scăzute de oxigen, duc la apariția unui gaz similar cu zyklon, cel folosit la Auschwitz. Alte explicații cred că sunt de prisos.

Consider, însă, că intervine o mare problemă de percepție a societății umane despre modul în care producem și utilizăm lucrurile care ne înconjoară. Acel burete, prin ardere, produce acid cianhidric, un gaz practic letal pentru viețuitoare. Ceea ce mă face să mă întreb cât de toxice sunt, de fapt, procesele de producere a constituenților acestui burete. Ce fel de chimicale necesită procesele de producție și ce efecte au acestea asupra sănătății noastre. De ce e necesar, până la urmă, ca un astfel de burete să fie produs într-un mod atât de poluant. Pentru a scădea riscul de incendiere, există și varianta ignifugată a acestui burete. Care presupune adăugarea altor substanțe toxice în produsul final. Deci iar procese poluante și periculoase pentru viață.

Pornind de la acest incident nefast, luând pas cu pas la puricat tot ceea ce ne reprezintă societatea modernă, ajung la o concluzie dramatică: suntem înconjurați permanent de lucruri care ne amenință sănătatea și integritatea. Pentru a face mobilă, tăiem copacii necesari în ”reciclarea” dioxidului de carbon și în alte procese ale ecosistemului. Pentru construcții, realizarea betonului și cimentului duc la un grad de poluare estimat cam la 10% din poluarea totală de care se face răspunzător omul.

Pentru diversele obiecte din metal sau material plastic apelăm la metode barbare și poluante de extracție a minereurilor sau petrolului, afectând drastic și mediul. Pentru a ne plimba de colo-colo avem mașini cu motoare cu ardere internă, care utilizează carburanți obținuți într-un mod extrem de poluant prin rafinarea cu ajutorul diverselor chimicale toxice a petrolului, și el toxic, la urma urmei. Și putem continua cu orice altceva vă vine în minte, orice obiect pe care îl considerați banal sau indispensabil societății moderne.

Într-un cuvânt, evoluția ne-a adus într-o postură paradoxală: ca să avem impresia că trăim mai bine, afectăm din ce în ce mai mult mediul înconjurător și, între timp, ne periclităm sănătatea, viața, chiar viitorul speciei. Și totuși, ne considerăm inteligenți, ființe superioare, cea mai avansată formă de viață de pe această planetă. Pentru că știm să poluăm și să ne tăiem craca de sub picioare.

Revenind la drama națională, mesajul pe care l-am ales pentru ilustrarea acestui editorial nu este întâmplător. Incendiul din clubul Colectiv este rezultatul a 25 de ani de evoluție a unui sistem bazat pe corupție, incompetență și indolență. Timp de 25 de ani după Revoluție am sperat, alături de mulți alții, că lucrurile pot fi schimbate în bine în România, prin muncă și eforturi.

M-am înșelat. Involuția societății a fost ascunsă de evoluția consumerismului, iar etica, bunul simț și onestitatea sunt acum slăbiciuni, nu virtuți. În timp ce niște generații încercam să înțelegem cum să reparăm corabia carpato-danubiano-pontică, alții profitau dându-i și mai multe găuri. Sub nasul nostru, cu complicitatea noastră sau din ignoranța noastră.

Mă doare sufletul când mă gândesc la tinerii arși de vii în clubul ăla nenorocit. Dar, în același timp, mă simt și rușinat, chiar vinovat că nu am făcut mai multe în viața asta pentru a nu se ajunge în acest punct, în care corupția realmente a ucis, și încă într-un mod devastator. Inacțiunea sau ignoranța sunt la fel de periculoase ca și premeditarea. Iar rezultatul se vede: violent, groaznic, furibund.

E cazul unei schimbări reale, adevărate, complete. E cazul să nu ne mai ascundem după deget, după interesul propriu, după lașitate. E cazul unei resetări a mentalității românilor. Dacă nici acest incendiu nenorocit, dar cu un atât de uriaș efect psihologic, nu reușește acest lucru, înseamnă că am ajuns în ”the point of no return”.

Ceea ce poate fi pur și simplu o reflexie la scară mai mică a situației în care am ajuns ca umanitate: poluarea am produs-o din ignoranță și pe fondul corupției conștiinței, încălzirea globală are rolul acelor blestemate artificii, iar schimbările climatice anunță iadul dintr-un club în care nu ne dăm seama de riscuri. ResetRomania. ResetTheWorld. Altă soluție nu văd.