Finalul COP21 Paris 2015: tratat istoric pe hârtie, dar cu multe îndoieli în viitor

cop21-paris-2015-paris-agreement---ecoprofit-0

 

Summit-ul COP21 Paris 2015 era programat să se încheie vineri, pe 11 decembrie, dar finalul a survenit de-abia sâmbătă, când a fost prezentat acordul internațional denumit ”The Paris Agreement.

Un acord istoric, promițător

Acordul de la Paris este un triumf monumental pentru oameni și planetă. Pune bazele pentru eradicarea sărăciei, proliferarea păcii și asigurarea unei vieți demne și plină de oportunități pentru toți (Ban Ki-moon, Secretar General ONU)

Tratatul a fost semnat de 196 de națiuni de pe mapamond, acestea luându-și angajamente ferme de a stopa poluarea în primul rând prin renunțarea treptată, dar cât mai rapidă, la combustibilii fosili în favoarea surselor de energie regenerabilă. Principial, se dorește ca, până la finalul acestui secol, să se evite depășirea cu 2 grade Celsius a temperaturii medii globale, față de perioada dinaintea Revoluției Industriale. În plus, se va încerca menținerea creșterii temperaturii sub 1,5 grade Celsius, astfel încât națiunile cele mai vulnerabile să sufere cât mai puțin.

Prin Acordul de la Paris, națiunile dezvoltate vor pune la punct și mecanisme financiare prin care țările subdezvoltate și în curs de dezvoltare să beneficieze de investiții de cel puțin 100 de miliarde USD pe an până în 2020. Iar modul în care vor fi aplicate măsurile anti-poluare vor face obiectul unor audituri odată la fiecare 5 ani, rămânând să fie stabilite ulterior detaliile logistice privind comisiile internaționale care se vor ocupa de monitorizarea poluării.

Lucrurile negative ale Acordului de la Paris

În ciuda aplauzelor și uralelor celor prezenți la COP21 sâmbătă, negocierile care au durat 13 zile, ultimele câteva consemnând discuții foarte dure pe alocuri, sunt criticate, mai mult sau mai puțin vehement, de multă lume.

 

Problema principală nu se rezolvă doar prin acest acord. Dar, cu siguranță, summit-ul de la Paris pune bazele unui cadru foarte solid de care lumea are nevoie pentru a ieși din criza climatică (Barack Obama, președintele SUA)

În primul rând, negociatorii au cedat presiunilor unor puteri precum SUA, care s-a opus vehement caracterului legal al obligativității aplicării măsurilor anti-poluare. Ceea ce, din păcate, lasă poarta deschisă unor acțiuni contra-productive – de exemplu, guvernul Marii Britanii a decis recent să revitalizeze sectorul extracției combustibililor fosili, deși la COP21 reprezentanții englezi au promis că vor renunța la combustibilii fosili. Este de așteptat ca Arabia Saudită sau Rusia, de exemplu, să continue să-și protejeze industria petrolului, respectiv a gazelor indiferent de promisiunile făcute la COP21.

Apoi națiunile dezvoltate au reușit să elimine aproape orice impunere ținând de ”justiția climatică” reclamată de națiunile vulnerabile în fața schimbărilor climatice (în principal grupul statelor insulare, direct influențate de creșterea nivelului apelor). Nu vom vedea niciun fel de despăgubiri sau asumarea vinei de către marii poluatori, cel puțin până în 2020. Moral, COP21 reprezintă, din acest punct de vedere, o mare dezamăgire. Mai ales că, în ultimii 20 de ani, eșecurile summit-urilor pe tema schimbărilor climatice au fost cauzate chiar de marii poluatori și de țările cu economii foarte dezvoltate. Pe scurt: cei slabi nu și-au putut impune punctul de vedere în fața celor puternici.

Nu există acțiuni concrete, ci doar promisiuni. Câtă vreme combustibilii fosili au prețuri mici, vor continua să fie folosiți (James Hansen, ”părintele” avertismentelor privind schimbările climatice)

Din punct de vedere financiar, este un dezastru faptul că la COP21 nu s-a reglementat o taxă pe carbon (sau mult-așteptata taxă pe poluare), ci doar s-au făcut promisiuni și propuneri pentru realizarea unui cadru legislativ care să presupună creșterea taxelor pentru combustibilii fosili, dar numai din 2020 încolo. Câtă vreme arderea cărbunilor, petrolului și gazelor naturale este principala cauză a poluării produse de oameni, este inadmisibil ca acordul de la Paris să fie considerat un ”succes istoric al umanității”, dacă se va continua utilizarea combustibililor fosili pe scară largă. Mai mult, negociatorii au exclus din start orice referire la complexul militar-industrial (a doua mare sursă de emisii poluante după sectorul energetic), mai ales pe fondul luptei anti-terorismului, care se extinde din ce în ce mai mult la nivel global. E un paradox cinic, din moment ce sectorul militar e strâns legat de acapararea de resurse, în principal fosile.

Există încă mari temeri privind capacitatea țărilor emergente de a pune la punct un cadru politic și legislativ care să sprijine investițiile în energiile regenerabile și în activitatea economică sustenabilă. Instabilitatea politică și corupția instituționalizată sunt cele mai mari bariere, iar interesele geopolitice ale marilor puteri amenință grav orice încercare de a respecta angajamentele de la COP21. Practic, Acordul de la Paris nu reușește să evidențieze concret CUM vor reuși țările în dezvoltare să aplice niște planuri pe termen lung și foarte lung.

Speranța pentru o lume mai bună? Sau doar mai puțin poluată?

În teorie, liderii lumii sunt de acord că summit-ul COP21 de la Paris reprezintă cam ”al 12-lea ceas” în combaterea efectelor poluării produse până acum. În practică, însă, mulți analiști și activiști consideră că scenariile de tip ”business-as-usual” vor continua să fie aplicate. În principal de către țările dezvoltate, ceea ce crește riscurile unui efect de tip domino, în care celelalte țări să renunțe, la rândul lor, la promisiunile de combatere a poluării, din dorința de a-și crește nivelul economiei.

Avem oportunitatea, avem banii, avem tehnologia. Acum e necesară voința politică (Ban Ki-moon, Secretar General ONU)

Mulți oameni de știință sunt de acord că, în ciuda scenariilor cele mai optimiste, nu vom putea evita limitarea la doar 2 grade Celsius a creșterii temperaturii medii globale – ba chiar s-ar putea ca această limită să fie atinsă până la jumătatea acestui secol. Prin urmare, sunt din ce în ce mai mari temerile privind problemele pe care le vor induce migrațiile masive ale celor din zonele cele mai afectate. Iar unul dintre semnalele de alarmă ține de extinderea pericolului terorismului (un factor devenit mult mai important în urma evenimentelor recente).

Datorită noului acord, piețele financiare din toată lumea au acum un semnal clar și puternic că trebuie să declanșeze în forță investițiile în ingeniozitatea umană și în tehnologiile care pot asigura o creștere sustenabilă și nepoluantă. Ceea ce nu demult părea imposibil acum devine de neoprit (Ban Ki-moon, Secretar General ONU)

În mod interesant, lumea financiară pare mult mai conștientă de necesitatea investițiilor în sursele de energie regenerabilă. Din păcate, acest domeniu încă mai este puternic dependent de cadrul legislativ gândit la nivel guvernamental (unde influențele celor din industria combustibililor fosili sunt uriașe). Acordul de la COP21 își propune o transparență mai mare a sistemelor de sprijin a noilor tehnologii, pentru energii curate și captarea dioxidului de carbon, însă nu garantează și o schimbare fundamentală a subvențiilor acordate sectorului combustibililor fosili.

Lista plusurilor și minusurilor COP21 Paris 2015 poate continua mult și bine. Esențial este faptul că, în ciuda reticențelor și a lacunelor, Acordul de la Paris reprezintă un pas înainte. Nu atât de mare cum ar dori societatea, dar măcar sunt șanse să nu vorbim de un nou eșec, iar, de această dată, semnalul politic a fost unul pozitiv. Urmează niște ani foarte dificili, în care va fi construit un eșafodaj complet nou (se speră) pentru dezvoltarea societății și care va pune la mare încercare concepțiile actualei societăți. Cu alte cuvinte, COP21 Paris 2015 a dat startul unei schimbări fundamentale a umanității. Dacă va fi vorba de o evoluție sau nu, vom vedea doar la finalul acestui deceniu.

AFLĂ MAI MULTE DESPRE COP21 PARIS 2015

  • Radu Caprar

    Dupa parerea mea, mai degraba este un esec rasunator ambalat frumos intr-un “acord istoric”. Argumentele sunt bine prezentate in articol. Atata timp cat toate masurile sunt impinse dupa 2020, in loc de agreerea unui plan de renuntare graduala la combustibilii fosili incepand cu 2016, nu se va schimba nimic. Se pare ca sperantele lui Oraan de la acest summit au fost cam prea mari….

    • recunosc cinstit, chiar imi inchipuiam ca jmekerii din spatele corporatocratiei realizeaza in ce situatie delicata s-a ajuns. dar probabil ca jocul de monopoly pe care il joaca nu are in instructiuni si posibilitatea de autodistrugere… serios vorbind, lipsa de viziune pe termen lung cred ca e cauzata chiar de lipsa de perpectiva a celor in varsta care conduc destinele natiunilor si ale marilor companii – ei nu vor mai prinde problemele climatice serioase, asa incat sunt interesati doar de castigurile de moment. probabil ca o sa avem soarta pe care o meritam