Țările G20 subvenționează industria fosilă cu aproape 500 de miliarde USD anual

subventii combustibili fosili - ecoprofit 0

În primăvara lui 2015, Fondul Monetar Internațional dădea publicității un raport de-a dreptul șocant, care arăta că țările de pe mapamond sprijină industria combustibililor fosili (cărbuni, petrol și gaze naturale) cu 5,3 trilioane USD pe an! Culmea, toate companiile din sectorul combustibililor fosili se estimează că au o valoare de piață totală tot de circa 5,3 trilioane USD.

Cu alte cuvinte, umanitatea își taie singură craca de sub picioare, subvenționând, practic, activitatea poluantă care riscă acum să ne amenințe însăși existența din cauza schimbărilor climatice severe, care duc la creșterea galopantă a temperaturii medii globale și la efecte greu de imaginat pe plan global. Însă chiar așa stau lucrurile? Să nu uităm că și energiile regenerabile beneficiază de subvenții generoase, deci de ce ar fi de blamat subvenționarea surselor convenționale de energie?

Organizația ODI (Overseas Development Institute) afirmă că, din 2009 până acum, cele mai dezvoltate țări de pe planetă au pompat în sectorul energetic al cărbunilor, petrolului și gazelor naturale circa 452 de miliarde USD pe an. Aproape o jumătate de trilion de dolari anual! Ceea ce reprezintă de patru ori mai mult decât cele 121 miliarde USD primite în medie anual de sectorul energiilor regenerabile

Continuarea subvenționării industriei combustibililor fosili echivalează cu accelerarea în mod voit spre un zid pe care îl vedem în mod clar. Liderii G20 trebuie să apese frânele și să schimbe total direcția înainte de ne lovi de ”zidul” dezastrului climatic (Stephen Kretzmann, director Oil Change International)

Într-un fel, putem vorbi de o situație de genul ”un pas înainte, patru înapoi”: politicile anti-poluare sunt pur și simplu anihilate de sprijinul pe care industria combustibililor fosili îl primește în continuare. Dar care sunt marile puteri G20 responsabile de aceste subvenții? (de fapt, grupul G20 e reprezentat de 19 țări individuale, la care se adaugă și Uniunea Europeană, ca o entitate separată)

  • continentul nord-american: SUA, Canada, Mexic
  • continentul sud-american: Argentina, Brazilia
  • continentul european: Germania, Franța, Italia, Marea Britanie, Uniunea Europeană
  • continentul asiatic: Rusia, China, India, Japonia, Coreea de Sud, Indonezia
  • Orientul Mijlociu: Arabia Saudită, Turcia
  • continentul african: Africa de Sud
  • continentul australian: Australia
subventii combustibili fosili - ecoprofit 2
Situația nu s-a schimbat prea mult în ultimii 5 ani

 

Guvernele țărilor G20 pur și simplu își subminează politicile de combatere a schimbărilor climatice asigurând aceste subvenții pentru companiile din sectorul combustibililor fosili. Renunțarea la aceste subvenții ar aduce echilibrul necesar pe piețele energetice și ar nivela terenul pentru alternativele curate și eficiente (Shelagh Whitely, ODI)

Grupul G20 asigură peste 85% din produsul intern brut al umanității. Dar, în același timp, este responsabil și de 80% din poluarea pe plan mondial (în condițiile în care China singură este responsabilă pentru un sfert din emisiile totale de gaze cu efect de seră!). Deci ar fi de așteptat ca tocmai aceste mari puteri să facă eforturi susținute pentru a reduce poluarea. Realitatea ne arată că nu e cazul. Ba, mai mult, promisiunile repetate și acordurile încheiate în acest sens, din 2009 încoace, sunt permanent încălcate.

Din punct de vedere al categoriilor de subvenții, cele 452 de miliarde de dolari sunt împărțite astfel:

  • 17,5% – subvenții directe (de la bugetul de stat)
  • 19,5% – finanțare publică (prin băncile naționale)
  • 63% – investiții ale companiilor de stat

Un exemplu paradoxal: subvențiile acordate sectorului cărbunilor ajung la o valoare dublă față de investițiile celor mai mari 20 de companii din industria cărbunilor. Mai mult, politicile de subvenționare au dus, în unele cazuri, la demararea exploatării unor zăcăminte complet noi. Asta în ciuda faptului că s-a ajuns la un consens între liderii lumii: pentru a încerca evitarea creșterii temperaturii globale cu mai mult de 2 grade Celsius, este necesar ca măcar trei sferturi (!) din rezervele de combustibili fosili să nu mai fie exploatate.

subventii combustibili fosili - ecoprofit 1
Pentru că tot este terorismul la ordinea zilei: cum vi se pare subminarea planurilor anti-poluare prin subvenționarea chiar a celor care produc poluarea?

 

Unul dintre argumentele principale ale guvernelor care sprijină industria combustibililor fosili se referă la implicațiile de ordin social – asigurarea unui mare număr de locuri de muncă. Și asta deoarece industria cărbunilor, petrolului și gazelor naturale este un adevărat mamut operațional:

  • cercetarea și analiza noilor zăcăminte
  • dezvoltarea tehnologiilor de extracție
  • extragerea și depozitarea materiei prime
  • transportul și rafinarea materiei prime
  • construcția centralelor și rafinăriilor
  • distribuția produselor finite spre consumatori
subventii combustibili fosili - ecoprofit 3
Companiile din sectorul combustibililor fosili asigură milioane de locuri de muncă în cadrul operațiunilor pe care le desfășoară. Însă cea mai mare parte a subvențiilor ajung tot în conturile celor din consiliile de administrație ale acestor companii…

 

Diversele forme de subvenționare mai au un efect negativ: acoperă pierderile din ce în ce mai mari ale companiilor din sectorul combustibililor fosili. Pe fondul scăderii cererii pentru combustibilii fosili și al orientării societății spre sursele regenerabile, legile economiei de piață ar dicta, în mod normal, o scădere a activității de exploatare a cărbunilor, petrolului și gazelor naturale. Însă, din cauza subvenționării acestui sector, asistăm la o supraproducție, care duce și la menținerea artificială la un nivel mic a prețurilor carburanților, de exemplu.

Iar această situație nu face altceva decât să dinamiteze angajamentele luate de G20, prin care națiunile dezvoltate vor să investească 100 de miliarde USD anual, până în 2020, în măsuri anti-poluare care să ajute națiunile nedezvoltate. Practic, anual guvernele celor mai mari puteri mondiale ajung să arunce ”pe apa sâmbetei” aproape 600 de miliarde USD din banii contribuabililor…

subventii combustibili fosili - ecoprofit 4
Subvențiile pentru cărbuni, petrol și gaze: de aproape 4 ori mai mult decât subvențiile pentru regenerabile, respectiv de peste 4 ori mai mult decât suportul anual promis țărilor nedezvoltate

 

În final, puteți vedea în harta de mai jos cum înțelege fiecare țară din G20 să sprijine industria combustibililor fosili.

Rusia este ”lider” în privința subvențiilor directe: 22,8 miliarde USD/an sunt acordate în principal companiilor din industria petrolului și gazelor. Urmează SUA (cu 20,5 miliarde USD/an), iar pe locul trei regăsim Marea Britanie (cu 9 miliarde USD/an – singura țară europeană în care s-a decis majorarea subvențiilor pentru industria combustibililor fosili, în paralel cu, atenție, eliminarea unei mari părți a subvențiilor pentru energiile regenerabile).

În ce privește investițiile companiilor de stat din sectorul combustibililor fosili, China conduce detașat, cu peste 76 de miliarde USD/an. Urmează Rusia (aproape 50 miliarde USD/an), Arabia Saudită (circa 45 miliarde USD/an) și Brazilia (cu 41,5 miliarde USD/an). Cele mai mari sume din domeniul finanțelor publice sunt cheltuite în Japonia (19 miliarde USD/an), China (peste 16,5 miliarde USD/an) și Coreea de Sud (10,5 miliarde USD/an).

 

Și, pentru a avea o imagine globală privind câștigurile guvernelor de pe urma subvenționării industriei combustibililor fosili, iată și o evidență grăitoare – din care se observă că majoritatea națiunilor din G20 depind extrem de puțin de industria cărbunilor, petrolului și gazelor, pe care ar putea foarte ușor să o înlocuiască, nu-i așa, cu surse regenerabile:

subventii combustibili fosili - ecoprofit 5
Cu excepția Arabiei Saudite, a cărei economie este bazată aproape exclusiv pe industria petrolieră, celelalte țări din G20 nu obțin avantaje de pe urma subvenționării industriei combustibilor fosili

 

În lumina tuturor acestor informații, apare o întrebare justă – de ce persistă practică non-etică a subvenționării industriei combustibililor fosili, și într-o măsură atât de generoasă? Răspunsurile realizatorilor acestui studiu sunt destul de simple:

  • sectorul energetic este văzut de națiuni ca având o importanță strategică, de aceea guvernele tind permanent să controleze producția, prețul și valoarea activelor
  • importanța strategică este și un motiv de a limita transparența informațiilor referitoare la subvențiile acordate industriei combustibililor fosili
  • sunt foarte multe idei preconcepute, dar și un mare grad de dezinformare privind eficiența acestor subvenții în cadrul economiilor naționale sau regionale
  • subvențiile sunt protejate în general de anumite interese de grup, deoarece beneficiile subvențiilor sunt concentrate în anumite sectoare sau grupuri, însă costurile sunt distribuite (și suportate) de consumatori și contribuabili

Practic, inerția provocată de aceste subvenții atât la nivel economic, dar și politic și social reprezintă o adevărată barieră pentru generalizarea noilor tehnologii nepoluante. Subvențiile asigură atât prosperitatea companiilor din sectorul energetic, dar și un nivel de confort ridicat pentru populație (de exemplu, prețul scăzut la carburanți este văzut pozitiv de oameni, aceștia neștiind, de fapt, că tocmai banii lor de taxe sunt folosiți pentru a menține artificial acest preț mic).

CONCLUZIE

Acest studiu al ODI vine să confirme un lucru pe care mulți îl bănuiau de mult: ipocrizia autorităților și o crasă lipsă de voință politică, subminată de interese economice meschine. Până nu demult, subiectul subvenționării combustibililor fosili era un adevărat tabu, dar acum din ce în ce mai multe organizații pun presiune pe guvernele marilor puteri să renunțe la aceste practici.

Mai grav este că tocmai națiunile G20 sunt cele de la care se așteaptă decizii radicale la iminentul summit COP 21 de la Paris, pe problema stringentă a schimbărilor climatice. Un summit unde temerile multora sunt legate de puternicul lobby pe care Big Oil îl va face în favoarea menținerii politicii de subvenționare a industriei cărbunilor, petrolului și gazelor naturale.

Ceea ce este de natură să ducă la depășirea limitei de 2 grade Celsius a creșterii temperaturii medii globale cu mult înainte de finalul acestui secol. Cel mai pesimist scenariu susține că în jurul anului 2030 vom atinge creșterea de care ne temem. O limită peste care lumea științifică preconizează schimbări climatice drastice și afectarea iremediabilă a mediului în care trăim.

Așadar, aveți de ales între două temeri. Pe de o parte, amenințările Big Oil că renunțarea la combustibilii fosili va aduce colapsul societății actuale. De cealaltă parte, avertizările lumii științifice privind pericolele climatice în condițiile continuării poluării, cauzate în primul rând de arderea combustibililor fosili. Pe cine pariați? Aveți vreo 452 de miliarde de motive să faceți alegerea corectă.