Încălzirea globală: 5 cauze principale și 5 efecte catastrofice

Cine mai are impresia că sintagma ”efect de seră” este doar un bau-bau al ecologiștilor sau că încălzirea globală nu ne va afecta, este ori ignorant, ori idiot. Sau poate prea puțin informat. Tu din ce categorie faci parte?

incalzire globala cauze efecte - ecoprofit 0

Dacă poluarea nu este combătută cât mai repede, iar emisiile nocive rămân la același nivel sau cresc și mai mult, viitorul imediat al omenirii este pus sub amenințare. Organizația Mondială a Sănătății a emis încă de anul trecut cel mai pesimist raport de până acum: până în 2030 schimbările climatice vor duce la moartea a cel puțin 250.000 de oameni pe an, din cauza poluării.

Adică în următorii ani vom avea aproape 4 milioane de victime din cauza diareei, subnutriției sau expunerii la temperaturi prea ridicate. Poate că, din punct de vedere strict statistic, acest procent de 0,05% din populația globului nu pare impresionant. Dar reprezintă numai începutul unui dezastru. Un dezastru pe care îl cauzăm cu bună știință, după cum veți vedea în continuare.

5 cauze principale ale încălzirii globale

1. Dioxidul de carbon emis de termocentrale

Cu toată evoluția rapidă din ultimii ani a mijloacelor de utilizare a energiilor regenerabile, adevărul este că omenirea rămâne în continuare puternic dependentă de cărbuni pentru satisfacerea nevoilor de curent electric. Pe plan mondial, 60% din necesarul de curent este obținut prin arderea cărbunilor în termocentrale, în special a lignitului, care este cel mai poluator, dar și cel mai ieftin carburant fosil.

O termocentrală obișnuită, de 600 MW, este responsabilă de emiterea în atmosferă a circa 3,5 milioane de tone de CO2 anual. Se estimează că, pe plan global, anual sunt emise peste 20 de miliarde de tone de CO2 prin arderea cărbunilor. O cantitate care nu mai poate fi ”reciclată” de sistemul planetar, ceea ce duce invariabil la acumularea acestui gaz în atmosferă, ducând la încălzirea globală.

2. Dioxidul de carbon emis de vehicule

Circa o treime din poluarea industrială provine din sectorul transporturilor. În lume circulă mai mult de un miliard de vehicule având motoare cu ardere internă. Care funcționează cu combustibili produși din petrol, un alt carburant fosil prin arderea căruia sunt emise multe gaze nocive.

Nivelurile mari de CO2 provenite din motoarele mașinilor sunt cauzate în principal de reacțiile de oxidare a monoxidului de carbon în catalizatoare. În teorie, diversele norme antipoluare din lume încearcă să limiteze emisiile de CO2 – de exemplu, vehiculele noi vândute în Europa în 2014 au avut, în medie, emisii de CO2 de circa 130 g/km. Iar vehiculele grele de transport s-au situat sub 200 g/km.

Însă, chiar și în condițiile cele mai optimiste de consum (deși valorile reale sunt cu 30% mai mari decât în teorie), un vehicul cu motor cu ardere internă se face responsabil de emiterea a circa o tonă de CO2 în atmosferă. Ceea ce înseamnă că, anual, sectorul transporturilor emite cel puțin 1.000.000.000 de tone de CO2 în atmosferă.

3. Metanul provenit din ferme și agricultură, din extracțiile petroliere, dar și de pe fundul mării

Metanul este un gaz mult mai periculos decât dioxidul de carbon în materie de influență a încălzirii globale. Se estimează că efectele produse de CO2 în 100 de ani pot fi ”realizate” în numai 10 ani de aceeași cantitate de metan, pe perioade scurte metanul fiind de zeci de ori mai periculos decât dioxidul de carbon. Iar sursele de producere a metanului sunt foarte diverse, 60% dintre ele fiind atribuite direct oamenilor.

În ultimele decenii, creșterea animalelor pentru hrană, în special a bovinelor, a crescut exponențial. Ceea ce înseamnă și creșterea cantității de metan provenită din procesele care au loc în intestinele acestor ierbivore. Pe plan mondial, sunt crescute în ferme circa 1,5 miliarde de vaci, care sunt responsabile pentru producerea a circa 100 de milioane de tone de metan anual (circa 10-15% din emisiile totale de metan).

Nevoia de hrană mai ieftină a privilegiat agricultura intensivă în care se utilizează anumite plante. Cultivarea orezului, de exemplu, se consideră că produce anual între 50 și 100 de milioane de tone de metan din cauza proceselor de descompunere a materiei organice din îngrășăminte în condiții anaerobe. De altfel, și acumularea dejecțiilor din arealele populate sau tratarea lor duce la producerea unor cantități mari de metan.

Industria petrolieră se face și ea responsabilă pentru emisii importante de metan, care, pe plan global, sunt echivalate cu o cantitate de circa 10 miliarde de tone CO2 anual. Metanul este eliberat în atmosferă la extragerea petrolului, dar și la extragerea gazelor naturale. Se estimează că scurgerile de metan ating chiar și 8% din cantitatea de combustibil fosil extrasă.

Nu în ultimul rând, pe fundul oceanelor există mari acumulări de metan, considerate de unii specialiști drept o ”bombă cu ceas” în ceea ce privește pericolele încălzirii globale. Se estimează că, pe fondul topirii gheții din oceanul Arctic, anual sunt eliberate din apa mării milioane de tone de metan.

4. Defrișările masive, mai ales în zonele tropicale

În țările din America de Sud se înregistrează cea mai mare rată a defrișărilor din ultimul secol. O parte dintre păduri sunt ”rase” pentru a se folosi terenurile în agricultură, iar lemnul este folosit pentru producerea de cărbuni. Fenomenul, însă, se petrece și alte zone ale Pământului, iar în România deja este unul dintre subiectele cele mai fierbinți ale momentului.

Copacii au un rol esențial în echilibrul naturii, deoarece absorb o bună parte din dioxidul de carbon din atmosferă. Ecuația e simplă: mai puține păduri, mai mult CO2 în aer. În cifre, e greu de făcut o estimare clară, dar se crede că defrișările din perioada 2000-2010 au dus la creșterea cu peste 10% a cantității de CO2 din atmosferă.

5. Fertilizarea chimică intensivă a culturilor agricole

În ultima jumătate de secol, a crescut exponențial utilizarea fertilizatorilor bazați pe azot. Problema este că oxizii de azot au capacitatea de a reține de 300 de ori mai multă căldură pe unitatea de volum decât dioxidul de carbon. Așa încât arealele tratate mult timp cu acești fertilizatori înglobează mai multă căldură.

Așadar, este ușor de înțeles că activitatea industrială umană, care s-a amplificat exponențial în ultimul secol, este responsabilă pentru accelerarea încălzirii globale. Chiar dacă efectul de seră este influențat mult și de factori naturali, de la activitatea vulcanică la ciclurile solare, ”contribuția” oamenilor nu face altceva decât să grăbească fenomenul de creștere ireversibilă a temperaturii globale. Care vedem în continuare ce efecte catastrofale are.

5 efecte devastatoare ale încălzirii globale

1. Creșterea nivelului mărilor și oceanelor

Încălzirea globală duce la topirea păturilor de gheață din Antarctica și Groenlanda, ceea ce, conform scenariilor pesimiste, va duce la creșterea nivelului apei din mări și oceane cu minimum 2 metri. Deci mari porțiuni din zonele de coastă actuale (intens populate în multe zone ale lumii) vor dispărea, cu efecte în lanț privind relocarea populației.

Creșterea nivelului apei ar putea fi chiar și mai mare, cu până la un metru, deoarece pătura superioară a oceanelor ar putea crește în volum din cauza temperaturilor mai ridicate. Deocamdată, însă, nu există suficiente date pentru a face niște estimări mai exacte în această privință, dar specialiștii avertizează că trebuie să ne pregătim pentru ce este mai rău.

2. Intensificarea urganelor și furtunilor

Oceanul planetar este o parte esențială a echilibrului climatic planetar. Deci orice modificare a acestuia are efecte directe în fenomenele din atmosferă. Un lucru cert este că, pe măsură ce încălzirea globală s-a accentuat, au apărut și uragane mai puternice, precum și furtuni mai violente.

Mai grav este că, în ciuda evoluției tehnologiei folosite în meteorologie, apariția acestor fenomene va avea un grad de impredictibilitate și mai mare decât acum. Ceea ce va crește riscurile, în special în zonele tropicale și cele de coastă.

3. Secetă și deșertificare

Pentru mulți pare incredibil, dar zonele astăzi verzi și în care agricultura prosperă ar putea deveni niște câmpuri sterpe până la finalul acestui secol din cauza încălzirii globale. Ceea ce se estimează că ar putea duce la dispariția a circa 3 miliarde (!) de locuitori ai planetei din cauza imposibilității de a mai utiliza pământul pentru a crește plantele necesare alimentației.

Agricultura intensivă duce la eroziunea solului și la pierderea capacității acestuia de a susține creșterea vegetației. Utilizarea nesustenabilă a rezervelor de apă de sub pământ contribuie la degradarea solului, în timp ce irigațiile necorespunzătoare duc la creșterea salinității solului. Evident, temperaturile mai mari accelerează deșertificarea, mai ales în urma defrișărilor.

4. Acidificarea oceanelor

Oceanul planetar ocupă peste 70% din suprafața planetei și are adâncimi de peste 4 km în unele locuri. Dar mai are un rol important: acela de acumulator de căldură și de dioxid de carbon. Practic, datorită acestei caracteristici, încălzirea globală este mai lentă, chiar dacă în ultimii 100 de ani omul a intensificat procesele care contribuie la încălzirea globală.

Totuși, emisiile mari de CO2 (și de alte noxe) într-o perioadă scurtă, din punct de vedere geologic, se reflectă în scăderea pH-ului oceanului: până la jumătatea acestui secol, pH-ul va ajunge să fie mai redus decât în ultimii 50 de milioane de ani. Principalele efecte le vor resimți coralii și planctonul, elemente de viață în lanțul biologic marin. Dar va fi afectată și circulația oxigenului la adâncime, ceea ce va afecta drastic viața marină.

5. Pericolul extincției totale

Estimările optimiste afirmă că, până în 2050, mai mult de un milion dintre speciile cunoscute azi vor dispărea. Estimările pesimiste, însă, afirmă că suntem în pragul celei de-a 6-a extincții globale, care ar putea deveni realitate înainte de finalul acestui secol!

Acum 250 de milioane de ani, la sfârșitul Permianului, s-a înregistrat cea mai mare extincție din istoria planetei, 95% din viață fiind pur și simplu eradicată. Oamenii de știință cred că au găsit răspunsul: creșterea temperaturilor la circa 50-60 de grade celsius pe uscat, respectiv la circa 40 de grade celsius la suprafața apei oceanelor.

Condiții în care chiar și fotosinteza este afectată, cu efecte de neconceput în tot lanțul din ecosistemul vieții de pe Pământ. După extincția din Permian, viața a reînceput să prospere pe Terra de-abia 5 milioane de ani mai târziu. Acum suntem periculos de aproape de condițiile de atunci…

Am trecut în revistă principalele cauze produse de om, respectiv principalele efecte pentru încălzirea globală. Oricât de improbabile par unele dintre ele, adevărul este că pericolul este real și, din păcate, umanitatea poartă responsabilitatea, prin acțiunile ale căror efecte nu le-am intuit. De-abia acum începem să înțelegem mai bine cum afectăm planeta și de ce. Rămâne la latitudinea voastră să credeți sau nu aceste lucruri. Deci să vă schimbați (sau nu) modul de gândire și de viață.