Până în 2020, toate casele și construcțiile noi vor trebui să fie ”case pasive”. Dar nu numai atât

Încă din 2009, Consiliul și Parlamentul European au emis o directivă prin care statele Uniunii Europene trebuie să realizeze un cadru legislativ special până în 2020, care să asigure aplicarea noilor standarde Passive House pentru orice locuință sau construcție rezidențială nouă. Dar deja sunt voci care afirmă că noile case pasive ar trebui să fie și mai ecologice.

Acum cinci ani, politicienii din Parlamentul European au fost convinși, în sfârșit, să urgenteze punerea în aplicare a unor măsuri care să stopeze poluarea produsă de locuințe. Sau măcar să o reducă suficient de mult pentru diminuarea efectelor încălzirii globale. Estimările specialiștilor sunt că, în Europa, 40% din energia totală produsă este folosită pentru locuințe, iar 36% din emisiile de CO2 sunt cauzate de sectorul caselor și construcțiilor rezidențiale.

Deci, dacă se schimbă radical modul de concepere și construcție al unei case, precum și mijloacele prin care este consumată energia, am putea asista la scăderi drastice ale nivelului de poluare rezidențială – specialiștii UE speră chiar să scadă acest nivel sub targetul impus prin Tratatul de la Kyoto. În plus, noile construcții de tip ”case pasive” ar putea însemna o economie la facturi de circa 300 de euro pe an pentru fiecare gospodărie din Uniunea Europeană, dar și impulsionarea sectorului construcțiilor, cu beneficii directe în economiile fiecărei țări.

Passive House case pasive - Ecoprofit 0
Principial, acestea sunt domeniile care pot fi îmbunătățite major pentru a obține o casă pasivă

În teorie, o casă pasivă este o construcție care presupune un consum cât mai redus de energie în condițiile în care oferă un confort cât mai bun, dar la un preț cât mai rezonabil. Așa încât s-a ajuns ca termenul ”Passive House” să reprezinte nu doar un concept constructiv, ci să fie dezvoltat într-un standard unitar pentru conceperea și construcția locuințelor. Un standard care să să ofere o eficiență energetică foarte mare în tot ciclul de viață al construcției, obiectivul fiind de ”aproape zero emisii”. Pentru că, până la tranziția completă de la surse non-regenerabile (cum ar fi petrolul sau cărbunii) la surse complet regenerabile, oficialii UE consideră că mai trebuie așteptat cam o jumătate de secol.

O construcție cu un consum aproape zero de energie este aceea care oferă cea mai bună performanță economică în ceea ce privește investiția, consumul de energie și costurile de funcționare, în funcție de condițiile climatice locale. Cererea totală de energie necesară încălzirii, apei calde menajere și curentului electric trebuie să fie asigurată de energiile regenerabile produse local

Definiția de mai sus a fost emisă de PHI (Passive House Institute), un institut independent de cercetare în domeniul caselor pasive, înființat în Germania. Institut care atrage atenția asupra faptului că UE ar trebui să adapteze criteriile de concepere a viitorului standard Passive House în funcție de evoluția tehnologiilor energiilor verzi. Cu alte cuvinte, ar trebui renunțat la actualele metodologii de calcul al eficienței, care au la calcul consumul de petrol pentru asigurarea necesarului de energie.

Passive House case pasive - Ecoprofit 1
Conform concepției actuale, o casă pasivă necesită cu 75% mai puțin combustibil ars. Însă tot nu e o reducere suficientă a poluării…

Specialiștii UE consideră că pentru o casă pasivă e nevoie de arderea anuală a circa 1,5 litri de combustibil fosil pe metrul pătrat, ceea ce reprezintă o reducere de 75% a consumului de energie față de o casă nouă și cu peste 90% față de a caselor convenționale construite în ultima jumătate de secol. Totuși, având în vedere că, în mod uzual, o casă de locuit depășește 100 de metri pătrați utili ca suprafață, înseamnă că anual ar fi necesar consumul a 1.500 de litri de combustibil, ceea ce ne duce la un nivel mediu al emisiilor de CO2 de cel puțin o tonă pentru fiecare gospodărie de tip ”Passive House” din UE. Un lucru care poate fi evitat (sau diminuat și mai mult) dacă se ține seama, ba chiar se impulsionează, dezvoltarea și optimizarea tehnologiilor de obținere a energiei din sursele regenerabile.

În plus, cei de la PHI aduc în lumină și carențe ale Directivei Europene referitoare la casele pasive, deoarece nu aduce soluții viabile pentru niște probleme considerate grave:

  • folosirea combustibililor fosili nu mai este predictibilă (terminarea resurselor duce la creșterea accentuată a prețurilor), ceea ce afectează în mod direct estimările privind costurile și amortizarea unei case pasive – e posibil ca economia de 300 de euro stipulată de UE să nu survină deloc, ba chiar să se ajungă la o creștere nejustificată a facturilor
  • nu se iau în considerare suficient influențele poluării conexe în cazul folosirii altor surse de energie non-regenerabilă (de exemplu deșeurile nucleare), iar reducerea emisiilor de CO2 e considerată insuficientă pentru a stopa încălzirea globală și schimbările drastice ale climei
  • în cazul unor surse regenerabile precum biomasa estimările sunt nerealiste, deoarece, spre deosebire de soare, vânt sau căldura pământului, biomasa este limitată, deci o utilizare ineficientă a acesteia ar putea duce la afectarea gravă a mediului (vorbim în principal de exploatarea masivă a suprafețelor forestiere, dar și de agricultura intensivă)
  • nu se ține seama de evoluțiile din domeniul stocării energiei – oficialii UE mizează încă pe sistemul furnizorilor de enegie la scară mare, ceea ce presupune multe pierderi față de soluția acumulatorilor rezidențiali, care e de așteptat să ia amploare chiar din a doua jumătate a acestui deceniu

Așadar, Parlamentul European trebuie să realizeze că nu sunt suficiente bunele intenții ținând de reducerea poluării, ci e nevoie și de măsuri coerente și de adaptarea rapidă la evoluția tehnologiei, în paralel cu estimări pragmatice – să nu uităm că obiectivele pentru 2020 au fost discutate cu un deceniu înainte, în condițiile în care atât mediul economico-politic, dar și clima sau mediul au demonstrat schimbări dramatice în doar câțiva ani.

Nu în ultimul rând, oricât de drastic ar părea din punct de vedere social, obiectivul autorităților ar trebui să fie ”zero emisii”, nu doar ”aproape zero emisii” – deci așteptăm modificări majore ale viitorului standard Passive House.