Premieră: 2014, anul în care emisiile de CO2 nu au crescut, în ciuda evoluției economice

2014 a marcat o premieră din punct de vedere al combaterii poluării: conform Agenției Internaționale a Energiei, pentru prima oară în 40 de ani nivelul emisiilor de CO2 pe plan global a rămas la același nivel, deși s-a înregistrat o creștere a economiei și a activității industriale. Deci se poate! Sau... ”cu o floare nu se face primăvară”?!

emisii co2 2014 - floteauto 1

Dacă aș fi eco-sceptic, mi s-ar părea de rău augur faptul că IEA (International Energy Agency) a anunțat ca o premieră această stagnare a emisiilor de CO2 pe plan mondial într-un comunicat emis în data de 13… Cum, însă, sunt un eco8imist, am încercat să aprofundez subiectul.

Așadar, conform estimărilor specialiștilor IEA, emisiile de CO2 au rămas, în mare, la același nivel de 32,3 miliarde de tone, ca în 2013, asta deși economia globală a înregistrat o creștere de 3%. Hmm… oare care au fost motivele reale?

1. China

emisii co2 2014 - floteauto 2-
În 2014 s-a înregistrat în premieră o scădere a nivelului de CO2 în China

În primul rând, s-a constatat o scădere a emisiilor de CO2 în China. Din 2001 încoace (de când a început boom-ul economic și dezvoltarea galopantă a industriei chineze), este pentru prima dată când poluarea din țara asiatică ajunge să scadă, ba chiar cu 2%. Este rezultatul unui plan în forță al administrației comuniste de a contracara poluarea ajunsă la cote alarmante, prin infuzia de capital în soluții de producere a energiei din surse regenerabile (hidocentrale, ferme eoliene și solare), în paralel cu înlocuirea surselor foarte poluante.

De exemplu, Beijing-ul, unde se înregistrează un nivel al particulelor PM2.5 (cele mai periculoase pentru sănătatea umană) de 85,9 micrograme/m3, de aproape 3 ori mai mare decât media de 35 din restul țării, a luat măsuri radicale, cum ar fi limitarea înmatriculării mașinilor sau închiderea centralelor pe bază de cărbuni. De fapt, din cele patru centrale, trei au fost deja închise, iar ultimei dintre ele îi va veni rândul în 2016. Locul lor este luat de alte patru centrale, care utilizează gaz și care, deși vor fi ceva mai scumpe, vor produce de aproape 3 ori mai multă energie, cu prețul unei poluări mai reduse.

2. Cărbunele

Cărbunii reprezintă sursa fosilă care produce, prin ardere, cele mai mari cantități de dioxid de carbon. Omenirea utilizează intensiv cărbunele de peste un secol, dar numai din 2003 încoace s-a înregistrat o adevărată explozie a cererii, aceasta crescând cu 50%, în principal din cauza Chinei.

emisii co2 2014 - floteauto 3
Cărbunele nu va mai face parte mult timp din ”meniul” omenirii

Acum, însă, China are cel mai ambițios program de a renunța la utilizarea cărbunilor: pe lângă închiderea centralelor pe bază de cărbuni, țara asiatică închide 2.000 de mine de cărbuni (aș putea face niște comentarii acide referitor la încercările autorităților române de a salva industria muribundă a cărbunelui de la noi, dar mă abțin). Ca idee, momentan China se bazează în proporție de 64% pe cărbuni pentru producerea energiei totale necesare, în timp ce în SUA cărbunii reprezintă doar 30% din mixul de energie.

Marea surpriză vine, însă, din altă direcție: deși din 2008 încoace prețul cărbunilor a scăzut cu 20%, cererea pe plan mondial nu a crescut, așa cum ar fi normal din punct de vedere al economiei bazate pe cifre seci. Dimpotrivă, cererea de cărbuni a scăzut cu 11%, iar măsurile luate de guvernele marilor țări industrializate promit că trendul se va păstra, dacă nu chiar se va accentua, nefiind exclus ca în 2020 cărbunele să dispară din ”meniul” unor națiuni, iar în 2030 această sursă să nu mai fie deloc utilizată.

3. Investițiile în sursele regenerabile

Conform IEA, în cei 40 de ani de când se măsoară nivelul anual al emisiilor de CO2 pe plan mondial, au mai fost trei situații în care s-a constatat stagnarea sau chiar scăderea nivelului de dioxid de carbon, față de anul precedent. Este vorba despre începutul anilor ’80, de 1992 și de 2009. Toate aceste trei momente sunt strâns legate de diversele crize economice prin care a trecut lumea și care au însemnat o scădere a economiei, deci o scădere a cererii pentru combustibili.

emisii co2 2014 - floteauto 5
Simbolul evoluției societății moderne…

Cum ar veni, creșterea nivelului de dioxid de carbon (principalul responsabil pentru efectul de seră) este direct proporțională cu gradul de dezvoltare a societății industrializate. Pe scurt, cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât ne facem mai mult rău prin poluarea produsă. Adică o făceam, până acum, dacă anunțul IEA este, într-adevăr, realist.

Chiar dacă lucrurile se mișcă mai greu, ele se mișcă, iar asta este ceea ce contează cel mai mult într-o societate post-criza-din-2008, care pune mai mult accentul pe profitabilitatea de moment decât pe dezvoltarea sustenabilă. Din fericire, inerția duce lucrurile în direcția cea bună, până la urmă, iar asta se vede foarte bine în evoluția fulminantă a investițiilor din sectorul energiei solare.

Pe plan mondial, în 2014 au fost date în folosință capacități de producere a electricității folosind energia solară totalizând 14,2 GW. Ceea ce înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin, decât o valoare dublă față de 2013. Dar mai înseamnă și că într-un singur an s-a reușit creșterea capacității solare totale la un nivel similar cu toate proiectele de până în 2012! Adică, în acest moment, pe plan global se generează 35,9 GW de energie de proveniență solară, liderii fiind Asia, America de Nord și Centrală și Europa.

emisii co2 2014 - floteauto 4

Țările din topul de mai sus cumulează 94% din puterea totală obținută din energia solară, iar specialiștii estimează că în 2016 toate (cu excepția Ucrainei, din cauza problemelor actuale) vor ajunge să depășească 1 MW putere instalată, în paralel cu apariția altor țări ce vor atinge 0,5 MW.

Trendul este clar, iar estimările sunt ajustate an de an: de exemplu, SUA a ajuns la concluzia că procentul de energie electrică obținută din surse regenerabile non-hidro (deci numai solară, eoliană, geotermală și biomasă) va ajunge la 14% chiar la finalul lui 2015, deși în 2010 specialiștii estimau că se va atinge această valoare doar în 2040.

Suntem, deci, pe drumul cel bun în ce privește combaterea poluării? S-ar părea că da, dar trebuie înțeles că e doar încă un pas pe un drum foarte dificil. După cum spune directorul executiv al IEA, Maria van der Hoeven: nu e cazul să ne culcăm pe lauri și să amânăm sau chiar să stopăm planurile ecologice.