Taxa lui Obama: palmă pentru petroliști, bonus pentru ecologiști

Mult-așteptata taxă pe carbon a fost, din păcate, un subiect evitat la summit-ul COP21 Paris 2015. Așa încât am fost foarte surprins când am aflat că Obama, cu nonșalanța-i caracteristică, a anunțat un plan de taxare a Big Oil cu 10 USD/baril. Banii din acest program ”21st Century Clean Transportation System” ar urma să contribuie la creșterea cu 50% a investițiilor în transportul sustenabil și nepoluant.

Sună foarte bine, dar peste puțin timp Obama va lăsa locul altcuiva în Biroul Oval, iar rezistența conservatorilor este teribilă la orice schimbare care poate amenința supremația Big Oil. Mai mult, Curtea Supremă a decis recent să amâne implementarea celebrului deja Clean Power Plan, până se rezolvă disputele legale (mai mult de jumătate din statele americane au dat statul în judecată din cauza acestui plan ecologic…).

Deci, Big Oil will win again?

taxa-obama-10-usd-baril-petrol---ecoprofit-1Nu cred. Pentru Obama e suficient că a aruncat o minge în teren, marele public urmând a judeca aspru noua administrație în funcție de ce va face (sau nu) cu această minge. Asta în timp ce oamenii din alte țări vor aștepta ceva similar de la liderii proprii, care vor fi și mai mult înghesuiți între ciocan și nicovală: interesele economice ale corporațiilor din zona energetică versus voința populară și obiectivele de reducere a poluării.

Bun, dar și Germania vrea ca UE să impună o taxă pe carburant, pentru a obține fonduri ca să gestioneze criza imigranților. Atenție, însă, la o mare diferență: în Europa, taxa ar fi pusă la pompă, deci ar fi plătită de consumatorul final. În timp ce Obama vrea să taxeze direct companiile petroliere. Ok, mișcarea logică a Big Oil va fi să transfere această taxă în prețul carburantului la pompă, deci veți spune că tot americanul de rând va avea de pătimit. Că doar oamenii vor carburant ieftin, nu scump, nu-i așa?

 

Dar ce înseamnă, de fapt, carburantul mai ieftin?

Înseamnă că un om plătește mai puțin pentru benzina sau motorina consumată lunar sau anual, da? Păi, nu prea. Conform unui studiu britanic, ne lovim de un ”rebound effect” (efect bumerang): carburanții mai ieftini îi fac pe cel puțin 20-25% dintre oameni să conducă mai mult. E adevărat, în sectorul transporturilor de mărfuri nu se întâmplă acest lucru, dar în sectorul autoturismelor personale e cu totul altă poveste.

taxa-obama-10-usd-baril-petrol---ecoprofit-2Mai băgăm în ecuație și exemplul SUA, unde orice scădere a prețului la carburanți se reflectă în creșterea procentului de mașini gurmande, în detrimentul mașinilor eficiente. De exemplu, grupul FCA (Fiat Chrysler Automotive) a decis să prioritizeze vânzările de SUV-uri Jeep și pick-up-uri Dodge, deoarece estimările lor arată că în următorii ani prețul la carburanți va rămâne mic, deci publicul va prefera mașinile mari, cu motoare care consumă mai mult.

Filosofia consumatorului e simplă: nu prea îl interesează că plătește mai puțin pe benzină, ci preferă să dea aceeași sumă, dar să aibă o mașină mai spațioasă, mai performantă, mai sigură. Filosofie consumeristă, care nu ține câtuși de puțin cont de factorul poluare. Normal, câtă vreme omul nu percepe efectele poluării de azi pe mâine, iar economia nu taxează poluarea așa cum ar trebui.

Mai ieftin e mai bine?

Pentru mine, tabloul e foarte clar: carburantul mai ieftin pur și simplu subminează obiectivele de reducere a poluării. Așa că taxa lui Obama cred că ar avea șansa să împuște doi iepuri: ar descuraja consumul suplimentar de carburant (acesta fiind mai scump), dar ar și grăbi evoluțiile soluțiilor sustenabile din transporturi.

taxa-obama-10-usd-baril-petrol---ecoprofit-3Oricum, am arătat într-un material anteriorpetrolul ieftin se întoarce împotriva petroliștilor. Lucru demonstrat de recentele rezultate (dezastruoase) comunicate de mari companii din domeniu: profiturile BP au scăzut cu 80%, iar ale Shell și Exxon cu 50%. Asta în timp ce falimentele se țin lanț în sectorul exploatării petrolului prin fracking în SUA. Iar Rusia și Iran-ul pregătesc o importantă întâlnire, având ca punct central (și sensibil) problema petrolului ieftin.

Nici măcar estimările triumfaliste din recentul raport ”BP Energy Outlook” nu mai pot fi luate în serios. Nu neapărat din cauză că British Petroleum e cu un picior în groapă (are de plătit zeci de miliarde de dolari pentru dezastrul din Golful Mexic) și urmează să fie preluată de Shell. Ci mai mult pentru că rapoartele anilor trecuți au fost eronate tot timpul: analiștii BP au omis revoluția ”shale oil” din SUA, au minimizat gradul de evoluție a investițiilor în regenerabile, nu au intuit nici prăbușirea prețului la petrol, nici scăderea cererii de cărbuni în China și în alte părți.

Cu sau fără taxa lui Obama, dependența umanității de combustibilii fosili se va sfârși înainte de jumătatea acestui secol. O astfel de taxă n-ar face altceva decât să accelereze terminarea erei petrolului, ceea ce e de dorit, pentru că înseamnă reducerea mai rapidă a poluării. Iar cine va prelua ștafeta acestei idei de la Obama are șansa să contribuie la schimbarea din temelii a lumii. În bine.