În 5 ani de la lansarea pe piață, Nissan Leaf a depășit cota de 200.000 de mașini vândute pe mapamond, la finalul lui 2015 devenind oficial cea mai vândută mașină electrică din lume. Am testat-o în România, grație Badsi, cel mai mare dealer Nissan din România, iar în continuare aflați de ce Leaf m-a convins că e o propunere reușită.
Imagine și aspect
Simt că e nevoie să fac o descriere nu tocmai scurtă a contextului în care Leaf a ajuns ceea ce este azi. Deci vă rog puțintică răbdare.
Nissan Leaf a fost lansat în 2011, numărându-se printre pionierii domeniului mașinilor 100% electrice. La vremea respectivă, lumea se recupera după cea mai mare criză economică mondială a începutului de secol XXI (ceea ce a afectat drastic și investițiile în propulsia nepoluantă). În plus, creștea vertiginos apetitul publicului pentru SUV-uri și crossover-uri, pe care din ce în ce mai mulți constructori pariau pentru a-și crește profiturile cât mai rapid.
Cu alte cuvinte, Leaf avea șanse de succes aproape zero – și nu mă refer la succesul comercial al unei mașini obișnuite de clasă compactă, ci mai degrabă la „speranța de viață”. Adică exista riscul să se repete istoria nefericită a lui GM EV1 („îndrăznețul” care a fost „învins” în anii ’80 de monopolul Big Oil și de ignoranța marelui public).
Din fericire, apariția în 2008 a ineditei Tesla Roadster și planurile lui Elon Musk de a electrifica lumea auto cât mai curând au fost imboldul necesar și pentru alți producători auto. Astfel, în 2010 Mitsubishi a decis să pună pe piață controversatul i-MiEV, după un program pilot în Japonia (demarat încă din 2006). În paralel, alianța Renault-Nissan și-a concentrat forțele pentru concretizarea planurilor anunțate cu tam-tam de Carlos Ghosn: Nissan a lansat la finalul lui 2010 Leaf-ul, iar Renault a mizat din 2013 pe Fluence Z.E. și Kangoo Z.E. (din păcate, francezii nu au avut la început succes în Europa).
Practic, Leaf nu avea un rival direct la momentul apariției, iar publicul amator de mașini electrice s-a dovedit ceva mai numeros decât se credea, în special în SUA (e adevărat, nu trebuie neglijat efectul subvențiilor guvernamentale). Iar asta poate însemna pentru Nissan ceea ce Prius a ajuns să reprezinte pentru Toyota: un adevărat vârf de lance pentru publicul amator de mașini eco. Mă rog, până la intrarea în scenă a lui Tesla Model 3…
Importanța lui Leaf pentru lumea auto a fost, de altfel, sprijinită și de jurnaliștii auto: în 2011, Leaf a primit mult râvnitele titulaturi „Mașina Anului” în Europa, respectiv „World Car of the Year”. Personal, nu cred că jurnaliștii din juriile celor două competiții credeau cu adevărat în viitorul mobilității electrice. Mai degrabă a fost un gest de penitență, deoarece publicațiile auto se cam fac vinovate de sprijinirea masivă a mașinilor convenționale…
Am văzut, așadar, că Nissan Leaf a pornit la drum „pe cai mari” și, chiar dacă în România încă nu e importat oficial, pe alte piețe e deja o mașină electrică foarte populară (în Europa, Leaf e cel mai bine vândut în Norvegia și Marea Britanie). Am auzit, însă, foarte multe observații cu privire la designul mașinii.
Trebuie să recunosc, nici eu nu sunt așa de atras de liniile foarte efeminate, de farurile cu tentă de personaj de desene animate sau de spatele mult prea ciudat profilat. Înțeleg, însă, necesitatea de a obține un coeficient aerodinamic cât mai bun, dar și dorința japonezilor de a face o mașină care să arate diferit, dar nu într-un mod controversat.
Interesant este că, la peste 5 ani de la lansare, Leaf nu a trecut prin vreun facelift major (deși coeficientul aerodinamic a fost sensibil îmbunătățit în 2013 față de 2011). Dar nici nu pot spune că se simte nevoia de a îmbunătăți ceva, mașina arătând pur și simplu decent odată ce te obișnuiești cu ea.
Și o ultimă remarcă: azi, rivalii lui Nissan Leaf s-au înmulțit considerabil, chiar dacă pot fi numărați pe degete. De la VW e-Golf și BMW i3 la KIA Soul EV sau Ford Focus Electric, un amator de mașini electrice, având un buget de circa 30.000 de euro, trebuie deja să analizeze ceva mai mult ofertele.
Așa încât să vedem ce-l face pe Leaf realmente competitiv – PE PAGINILE URMĂTOARE.
